Ieroschimonahul Nil Dorobantu (1920-1977) s-a nascut in satul Crainici, judetul Mehedinti. Absolva Scoala Militara de Ofiteri de Infanterie. In urma unei aplicatii in Fagaras, viziteaza Manastirea Sambata de Sus si il cunoaste pe parintele Arsenie Boca. Marcat de aceasta intalnire, revine des la manastire si decide sa devina monah. Dupa depunerea juramantului militar nu se mai intoarce in cazarma, trece muntii spre casa si este acuzat de dezertare. Este salvat de unchiul sau, care cu ajutorul unui medic il declara bolnav de dromomanie epileptica, si este lasat la vatra. Dar acest diagnostioc va fi folosit de comunisti pentru represiuni si de clerici pentru a-l discredita. La recomandarea parintelui patriarh Nicodim, este calugarit la manastirea Cernica. In anul 1952, la recomandarea duhovnicului sau Benedict Ghius, primeste schima mare de la ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor, luand numele de Nil. Dar datorita vietii austere si a harismelor cu care a fost inzestrat, atragand mase mari de credinciosi, a fost haituit atat de noua putere bolsevica, cat si de monahii deranjati de mustrarile lui. Dupa ani cu zbucium, in care a imbinat in mod paradoxal lepadarea completa de sine cu traiul in mijlocul lumii, in luna martie 1977, dupa cutremur, moare in satul lui natal.

    Fragment din volum:

   “In teofania crestina totul e in stare de trezvie, mai treaza decat orice simtire profana. Oare nu sunteti voi toti, beti, adormiti si chiar morti? Va merge vestea ca sunteti vii, dar sunteti morti de mult. Starea de trezvie, ca si realitatea, adevarul si viata, sunt cele pe plan etern si infinit, nu in viata cotidiana in care va balaciti, in pacate si vicii. Daca numai pentru viata aceasta traiti, atunci sunteti cei mai nenorociti dintre oameni. Noi luam arvuna Sfantului Duh prin teofanie, vazand si auzind pe Dumnezeul cel Viu, fiind rapiti in descoperiri si levitatii, vedenii si revelatii supranaturale, in ceruri, in Sfanta Biserica triumfatoare. Iata superioritatea teofaniei!