Pe noi, Tiganiada ne incinta in forma in care ne-a lasat-o creatorul ei. De altfel, versul este vesmintul consacrat al epopeii, fie aceasta eroica sau eroicomica. Care poate fi, atunci, ratiunea repovestirii in proza a unei asemenea opere? Marturisim ca ne incearca, uneori, sentimentul ca savirsim o impietate. Daca exista o motivare pentru actul pe care-l intreprindem, aceasta decurge – ne mingiiem a crede – din dragoste pentru capodopera lui Budai-Deleanu. O dorim cit mai pe larg cunoscuta de categorii de cititori cit se poate mai largi. Pentru unii dintre ei, arhaicitatea textului la nivelul limbajului si al versificatiei poate reprezenta un factor de inhibitie. Atenuindu-i efectul prin transpunerea in proza, corelata cu o discreta actualizare a limbii, speram sa netezim calea spre o autentica placere estetica. Incredintati ca frumusetile de prim ordin ale Tiganiadei nu rezida in forma ei versificata, de o redundanta adesea greoaie, ne-am straduit in schimb sa pastram savoarea limbajului, care consta mai ales in arhaicitatea si in aroma lui ardeleneasca, populara, dar in masura in care un glosar de arhaisme si de regionalisme sa nu mai fie necesar. Repovestind, am recurs la o concentrare a acelor redundante impuse, in mod evident, lui Budai-Deleanu de necesitati prozodice; solutia pe care am adoptat-o a fost sintetizarea, insa cu pastrarea sensului fiecarei secvente si, pe cit ne-a fost cu putinta, a deliciilor expresiei originare. Nu am eliminat din textul de baza decit acele comentarii din subsol care rezumau, pentru cititorul virtual de la 1800, continutul unor episoade, ori explicau notiuni care, astazi, fac parte din cultura generala. Am izbutit? Nu noi sintem in masura sa apreciem! Cititorii carora li se adreseaza in primul rind Tiganiada repovestita in proza sint categoriile largi de iubitori ai literaturii; intre ei am vrea sa sporim interesul pentru una din capodoperele literaturii romane.
Editia de la care am pornit este: Ion Budai-Deleanu, Tiganiada, studiu introductiv de G.I. Tohaneanu, editie critica de Florea Fugariu, Editura Amarcord, Timisoara, 1999.