Primul dintre cele cinci romane ale lui F. Scott Fitzgerald, Dincoace de Paradis relateaza anii de ucenicie ai unui oarecare Amory Blaine, student la Princeton University in anii de dinaintea si din timpul Primului Razboi Mondial. Este un roman al formarii, modelat dupa Portret al artistului la tinerete al lui Joyce, si totodata un „roman american al campusului” (printre primele de acest fel), care examineaza, dintr-un unghi duios-comic, viata studenteasca intr-o universitate din Ivy League. Prin tulburarile sociale si amoroase ale lui Amory Blaine, cititorul face cunostinta cu America inceputului de secol XX. Se poate spune ca Dincoace de Paradis este romanul celebrei „generatii a jazzului”, al aspiratiilor, viselor si contestarilor acesteia, urmate de dezamagirile aduse de o viata adulta si responsabila.