Doua capitale („Parisul Luminilor” si „Bucurestiul cufundat in intuneric”), trafic de carne vie si prabusirea colosilor industriali, concerte de pian pentru copiii abuzati si borcane cu muraturi pentru iarna – acesta este fundalul pe care se proiecteaza doua destine paralele: al lui Ierusalim si al lui Doru. Copilaria lui Ierusalim se incheie in lumea vicioasa a adultilor, sub semnul unei ciudate pasiuni pentru un marchiz francez decrepit si pervers. Doru refuza sa se maturizeze in lumea noua care creste pe ruinele „revolutiei furate”. Marionete in mina sortii, personajele si povestile lor se intersecteaza in Valea Plingerii, unde doar lacrimile si cainta le mai pot salva.

Fragment din cartea Proorocii Ierusalimului, de Radu Aldulescu

"Cat il tinusera puterile, poporul isi facuse datoria atunci. Chiar daca emanatul nu cazuse, nu fusese in zadar. Cazuse prim-ministrul Roman... Cine ar fi crezut ca Iliescu il va sacrifica pe ucenicul sau in ale democratiei originale, ca sa-si salveze pielea? Si numai bine ca fostul prim-ministru s-a lepadat de cel care i-a dat in mana painea si cutitul, si a scuipat in urma facandu-si propriul partid. Uite ca nu mai vroia sa fie cel care fusese. Nimeni, nimeni nu mai vroia sa fie ce fusese... O lume proclamand sus si tare schimbarea, zbuciumandu-se si strambandu-se in toate felurile ca sa fie altceva - valorile democratiei occidentale, modelul suedez-japonez-socialist francez, capitalismul si social-democratia, liberalismul si taranismul, dreapta nationalista si stanga pedeserista, Romania mare si tare, un viitor pentru Romania, o noua Romanie cu alta palarie, acelasi gunoi si rahat purificat esentializat: greve, somaj, buget de austeritate, vile, limuzine de lux, iahturi, banci falimentare, conturi virate in strainatate. Intru scarbavnica lor propasire ei calcau pe cadavrul poporului, agonisindu-si propria stabilitate si securitate, despre care n-ar fi banuit in veci ca avea sa le fie mormant si moarte vesnica.. Pamant mormant pentru ei si familiile lor. Imbuibati cu pamant, surzi si orbi se uitau la poporul pe carel1 mintisera si-l batjocorisera si-l indemnasera sa se schimonoseasca si sa-si dea ochii peste cap ca sa fie altceva, ramanand ce a fost si inca si mai rau, din rau in mai rau...
Ce se schimbase? Istoria? Lumea? Poporul? Pamant si mormant. Materialismul rebotezat in legea pragmatismului, revopsit in culori viguroase, ispititoare, eficienta-afaceri-speculatii, pe viata si pe moarte razbeste cine poate si restul sa crape. Cei care dintotdeauna au razbit - aceeasi crima si hotie cu alta palarie: socialismul capitalist cu fata crestina, surazatoare, plesnind de sanatate, ingenunchind si inchinandu-se la Dumnezeul banului si proclamand dogma puterii politice si economice, institutiile violentei, demagogia violatorului ravarsandu-se, curgand la vale si culcand lumea la pamant, lipind-o pe pamantul-mormant si instrainand-o de hrana ei intru fiinta, de painea iubirii dumnezeiesti, de ravna Casei Tale... Se jeleste tara din pricina juramintelor lor. Campiile pustiei sunt uscate. Toata alergatura lor tinteste numai la rau si toata vitejia lor e nelegiuire. De aceea calea lor va fi lunecoasa si intunecoasa, vor fi impinsi si vor cadea, iata, ii voi hrani cu pelin si le voi da sa bea ape otravite... "