In cultura globala actuala, traducerea ocupa o pozitie ambigua, fiind in acelasi timp omniprezenta si invizibila. Totul se traduce si se propaga aproape instantaneu, autorii, ideile si operele ajungind sa traiasca simultan mai multe vieti diferite in limbi si culturi diferite. Cu toate acestea, ideea de traducere continua sa fie ocultata, marginalizata, privita ca un apendice, statutul de autor al traducatorilor continuind sa ramina incert. Ipoteza cartii de fata, nascuta din marea experienta de traducator a lui Bogdan Ghiu, este ca traducerea reprezinta o cale sui generis, ireductibila, materializarea unei atitudini in acelasi timp echitabile si productive atit fata de Celalalt, cit si fata de noi insine. O cale paradoxal eliberatoare, de unde si semnificatia de manifest a acestui eseu: Totul trebuie tradus.

„Sinteti pasivi pe canapeaua din caruselul Evului Media? Fictivi pe cea a psihanalistului? Decit sa va lasati manipulati, incercati sa fiti activi, dragi cititori si draga cultura romana: ridicati-va intru traducere – adica intru comunicare, fapta si intelegere –, va indeamna Bogdan Ghiu in Totul trebuie tradus. Nu ca v-ar chema la o razmerita cu un singur membru, dar el va arata ca doar astfel puteti ajunge sa respirati aerul rar si tare al originalitatii orfane de traducere.”(Calin-Andrei Mihailescu)