Prima carte pe care Olivier Clement a publicat-o in 1959, dupa convertirea la Ortodoxie, e o marturie pasionanta a cautarilor sale spirituale si a  viziunii despre credinta pe care a imbratisat-o, raspunzand intr-o zi chemarii irezistibile a lui Hristos. In sintonie cu Nikolai Berdiaev si Vladimir Lossky, dar mai ales cu Parintii Bisericii, Clement inaugureaza cu aceasta reflectie despre timp o opera de teolog indragostit de taina transfiguratoare a Invierii. De la dimensiunea cosmica a credintei la lectura spirituala a marilor etape ale istoriei Ortodoxiei, de la Sfintii Irineu al Lyonului si Maxim Marturisitorul la Isaac Sirul si Siluan Athonitul, toate marile teme si repere ale teologiei lui Clement se intalnesc aici, intr-o maiastra tesatura, fidela traditiei si totodata contemporana prin intrebarile si libertatea ei. Transfigurarea timpului este mesajul de speranta al crestinismului, pe care Olivier Clement ni-l transmite cu inconfundabila intensitate si acum, la centenarul nasterii sale.

 

Nu este deloc surprinzator ca asistam, incepand din secolul al XIX-lea, indeosebi sub influenta stiintelor naturii, la o renastere a conceptiilor ciclice, de la "eterna reintoarcere" a lui Nietzsche la ciclurile culturale inchise in ele insele ale lui Spengler. Aceste conceptii risca sa fie consolidate, in epoca noastra, de studierea din ce in ce mai aprofundata a doctrinelor Orientului necrestin, care multor occidentali moderni le par mai in masura decat Scriptura sa explice cifrele fabuloase cu care jongleaza astronomia sau geologia. [...] Si aici, teologia ortodoxa trebuie sa incerce sa reconcilieze contrariile, sa dea istoricitatii personale acea valoare a libertatii si a iubirii pe care o presupune filosofia existentiala, sa dea istoriei omenesti adevaratul sau sens de edificare a Imparatiei lui Dumnezeu, iar vesniciei, acea plenitudine de slava - cea a "marii, veghe soarelui pereche" - si de transfigurare cosmica pe care o cauta cu nostalgie misticii <<iesirii din timp>> si poetii wonderland-ului. - Autorul