Peste 12 milioane de exemplare vandute

Roman tradus in 14 limbi

 

Ea este o studenta model si o fiica perfecta. El este un tip violent si dur. Provin din doua lumi diferite. In ciuda la toate, intre ei se naste o poveste de dragoste pe cat de frumoasa, pe atat de controversata. O relatie pentru care cei doi trebuie sa lupte mai mult decat se asteptau. Step si Babi sunt ca Romeo si Julieta contemporani, intr-un cadru ce pare sa fie creat pentru iubire. 

 

O mare poveste de dragoste. Pe de o parte tinerii, viata de grup, motocicletele si cursele, pe de alta parte incertitudinile si tacerile unor familii nefericite. Un microcosmos de vieti furioase care incearca sa se desprinda de la pamant.

 

Federico Moccia este un autor care reda sentimente si stari de spirit. Descrieri actuale, amintiri sau trairi in care nu poti sa nu gasesti o mica parte din tine. - Maria Cristiana Tudose, autoarea romanului Eu sunt femeie

 

Romanul Trei metri deasupra cerului a stat la baza unui film de mare succes, regizat de Fernando Gonzalez Molina, cu Mario Casas si Maria Valvedere in rolurile principale. Filmul a avut incasari totale de 13 milioane de dolari.

 

Federico Moccia este un scriitor italian, scenarist si regizor de film. Tre metri sopra il cielo (2004) a depasit cifra de 12 milioane de exemplare vandute devenind descoperirea literara a anului 2004, castigator al premiului Torre di Castruccio, sectiunea narativa si al premiului Insula Romana, sectiunea Young Adult. A mai publicat Ho voglia di te (2006, premiul Citta di Padova), Amore 14 (2008), Tre volte te (2017) s.a.

 

Din trilogia Trei metri deasupra cerului mai fac parte si urmatoarele:
• Te doresc. Trei metri deasupra cerului. Vol.2
• De trei ori tu - partea I. Trei metri deasupra cerului. Vol.3
• De trei ori tu - partea II. Trei metri deasupra cerului. Vol.3

Fragment din romanul Trei metri deasupra cerului de Federico Moccia:

 

Rasare soarele, e o dimineata frumoasa. Ea merge spre scoala, el inca nu s-a dus la culcare dupa noaptea precedenta. O zi ca multe altele. Dar pana la urma nu va fi ca celelalte.

Rosu.

El o priveste. Geamul este coborat. O suvita de par blond decolorat ii descopera gatul firav. Un profil lejer, dar hotarat, ochii albastri, gingasi si linistiti, asculta visatori si aproape inchisi acel cantec. Aceasta calmitate il surprinde.

— Hei!

Ea se intoarce spre el, mirata. El zambeste, oprit langa ea, pe motocicleta, cu umerii lati, mainile bronzate prea devreme pentru acea jumatate a lui aprilie.

— Vrei sa te plimbi cu mine?

— Nu, merg spre scoala.

— Pai, ai putea sa nu te duci, nu? Vin sa te iau din fata scolii.

— Scuze, ii zambi fortat si fals. Nu m-am exprimat clar, nu vreau sa ma plimb cu tine.

— Uite, cu mine poti sa te distrezi…

— Ma-ndoiesc…

— Iti voi rezolva toate problemele.

— Eu n-am probleme.

— De data asta eu ma-ndoiesc.

Verde.

Mercedesul 200 se repede inainte lasandu-i in urma zambetul increzator. Tatal se intoarce spre ea:

— Cine era acela? Un prieten de-al tau?

— Nu, tata, un cretin.

Peste cateva secunde Honda este iarasi langa ea. El sprijina cu mana geamul, cu dreapta atinge acceleratorul, pentru a nu se incorda prea tare, dar cu acei patruzeci la ora n-ar fi avut probleme oricum.

Se intoarce hotarata spre el.

— Asculta, tu chiar nu ai altceva de facut?

— Nu.

— Atunci, gaseste-ti.

— Am gasit deja ce-mi place.

— Adica?

— Sa ma plimb cu tine. Hai, te duc pana la Olimpica, mergem repede cu motocicleta, luam dejunul si apoi te aduc la iesirea din scoala. Iti jur.

— Cred ca juramintele tale nu valoreaza nimic.

— Intr-adevar, ii spune zambind. Vezi, deja stii multe lucruri despre mine. Spune-mi adevarul, iti plac, asa-i?