Gândindu-ne retrospectiv la evenimentele derulate în cascadă, după revenirea lui Lenin din exilul elvețian (revoluția boșevică din octombrie 1917 și preluarea puterii de către Vladimir Ilici Lenin, pacea separată cu Puterile Centrale, sângerosul război civil dintre rușii albi și bolșevici, constituirea și consolidarea URSS, impunerea și îmbrățișarea, după Al Doilea Război Mondial, a modelului sovietic de numeroase state din Europa, Asia și America Centrală), călătoria liderului boșevic, care nu a avut nimic senzațional, deși nu a fost lipsită de dificultăți și unele momente picante, a schimbat, într-adevăr, sensul istoriei. În condițiile în care revoluția rusă (etapa socialistă, februarie/martie 1917) se declanșase, și alte personalități dețineau puterea în Rusia, intervenția germană („aurul german”) a reprezentat un balon de oxigen, o mare oportunitate pentru liderul bolșevic exilat în Elveția.

Catherine Merridale a reconstituit, în anul 2016, la apropae 100 de ani, traseul/călătoria efectuată de Lenin din Elveția (gara din Zurich) până în Rusia (Sankt Petersburg – Gara Finlanda). Autoarea nu se rezumă doar la prezentarea călătoriei, ci ne oferă imaginea unei Rusii puternic marcate de evoluția nefastă a războiului, foamete, lipsa locurilor de muncă, nemulțumirea țăranilor și muncitorilor, agitațiile produse de partidele de cele mai diverse orientări, de acțiunile subversive ale propagandei și agenților germani, de presiunile extraordinare ale francezilor și britanicilor pentru a menține Rusia în alianță .... o Rusie aflată în pragul imploziei/exploziei și, peste toate acestea, revenirea lui Lenin în Rusia, activitatea subversivă și preluare puterii, în urma loviturii de stat din octombrie 1918.