Prozator, poet si dramaturg, Sandor Marai (1900–1989) s-a nascut la Kassa, in Imperiul Austro-Ungar (astazi Košice, in Slovacia). Scriitor cosmopolit, personaj sclipitor, Marai a cunoscut inca de la publicarea primelor sale romane un succes extraordinar, devenind una dintre vocile marcante ale literaturii maghiare in anii ’30 ai secolului XX. A lucrat initial ca editor la Budapesta, iar in 1919 s-a mutat la Berlin si apoi la Frankfurt, dedicandu-se jurnalismului. In 1945 a devenit membru al Academiei Ungare de ªtiinte. A parasit Ungaria in 1948, ca protest impotriva ocupatiei sovietice, si a interzis publicarea scrierilor sale sub regimul comunist. Dupa o viata de peregrinari prin Elvetia, Italia, Franta, Austria, s-a stabilit in Statele Unite, la San Diego, unde, la varsta de 89 de ani, istovit de un  exil fara speranta, si-a pus capat zilelor.  A lasat in urma sa o opera vasta, cuprinzand romane, volume de eseuri, jurnale, memorii, versuri si piese de teatru.

„Redescoperit“ recent si tradus in toate limbile de circulatie, Marai este astazi recunoscut ca unul dintre marii scriitori ai Europei si, incontestabil, parte a canonului literar al secolului XX. In anul 1990, i s-a acordat postum Premiul Kossuth.

„Incontestabil, un maestru. O carte in care forta retoricii si dorinta de a vorbi despre experienta umana, uneori cu riscuri imprevizibile, fac sa sara jerbe de scantei din fiecare pagina.“

San Francisco Chronicle