New York Times Bestseller si finalista la National Book Award, “Uite-asa o pierzi” este modalitatea castigatorului de premiu Pulizer, Junot Díaz de a sarbatori iubirea, cu toate fatetele sale: iubirea obsesiva, iubirea ilicita, iubirea pierduta, iubirea materna.

    In proza extrem de energica, inventiva, delicata si amuzanta, povestile din “Uite-asa o pierzi” sunt expuse la dorinta infinita si slabiciunea inevitabila a inimii. Ne amintesc ca pasiunea triumfa mereu in fata experientei si ca „timpul de injumatatire al dragostei este vesnicia".

 

    “Eu spuneam da si in timp ce te asteptam le spuneam baietilor ca e doar sex, stiti voi, nimic altceva. Si veneai, cu un rand de schimburi si cu o tigaie ca sa ne poti pregati micul dejun, si cu prajiturele pe care le facusesi pentru copiii din clasa. Baietii te gaseau in bucatarie a doua zi dimineata, intr-una dintre camasile mele si la inceput nu s-au plans, pentru ca banuiau ca o sa pleci. Si pana sa inceapa sa zica ceva, era tarziu, nu-i asa?

    Imi amintesc: baietii erau cu ochii pe mine. Isi inchipuiau ca doi ani nu erau chiar o nimica toata, desi in tot acest timp n-am pretins niciodata ca esti a mea. Dar ceea ce era o nebunie era faptul ca ma simteam bine. Simteam ca-mi intrase vara-n suflet. Le-am spus baietilor ca asta era cea mai buna hotarare pe care o luasem vreodata. Nu te poti pune cu fetele albe toata viata.

    In unele grupuri lucrul acesta era de la sine inteles; in grupul nostru nu era.

    La cursul acela despre Joyce nu ai vorbit deloc, insa am facut-o eu, tot timpul, si la un moment dat m-ai privit si te-am privit si eu, iar tu te-ai inrosit atat de tare, incat pana si profesorul a observat. Erai o fufa alba de la periferia Patersonului si asta se vedea in lipsa oricarui simt al modei si in faptul ca te vedeai des cu negrotei. Am spus ca aveai o slabiciune pentru noi si tu ai raspuns furioasa Nu, nu am.

    Dar cam aveai. Erai fata cea alba care dansa bachata, care si-a declarat apartenenta la fratia celor din SLUl care fusese deja de trei ori in Santo Domingo.

    Imi amintesc: te ofereai adesea sa ma duci acasa cu masina ta, Civic.

    Imi amintesc: a treia oara am acceptat. Mainile noastre s-au atins printre scaune. Ai incercat sa-mi vorbesti in spaniola si ti-am spus sa incetezi."