Termenul in sine nu este o inventie moderna, dar conceptul modern pare sa detina astazi monopolul. Si desi el este inerent lumii bizantine, intelesurile sale nu ne fac sa credem ca omul bizantin va fi intuit vreodata sensul pe care acesta avea sa-l ia mai tarziu in Occident. Chiar si asa, Bizantul nu poate fi separat de conceptul modern de Renastere, dat fiind faptul ca a avut partea sa importanta de contributie la dezvoltarea Renasterii italiene, chiar daca mai putin la dezvoltarea acceptiunii termenului.“ (Vasile Adrian Caraba)
    Sir Runciman este una dintre figurile proeminente ale Medievisticii si Bizantinologiei britanice din secolul XX. El a devenit celebru atat pentru teme ca: istoria cruciadelor, islamul si lumea crestina, caderea Constatinopolului sau ortodoxie, cat si pentru stilul narativ captivant, atipic pentru un cercetator.

 

    „In zilele noastre, cand o linie clara de demarcatie este trasata intre stiintele umane si stiintele exacte, este linistitor sa privim inapoi la epoca in care era de asteptat ca omul educat sa fie preocupat de toate ramurile cunoasterii omenesti. „Omul complet" al Renasterii italiene a reprezentat un ideal pe care numai un Michelangelo sau un Leonardo l-au putut atinge. Dar el fusese prefigurat de carturari medievali apuseni cum ar fi Roger Bacon, ca si de cei mai mari invatati bizantini, mai ales din timpul ultimelor doua veacuri de existenta a Imperiului crestin.

    Dar in privinta integralitatii exista o diferenta semnificativa, invatatii bizantini nu isi propuneau sa devina pictori sau sculptori. Desi dragostea bizantinului pentru arta era nemasurata, artistii nu s-au bucurat niciodata in Bizant de un statut prea inalt. Cu exceptia unor miniaturisti si a unor pictori de fresce care au activat in perimetrul lumii bizantine, rar ne este cunoscut numele vreunui artist, iar din perioada de dupa Iustinian nu cunoastem decat numele unui singur arhitect: armeanul Tirdat. Marii arhitecti din vremea Iui Iustinian, Antim din Trales si Isidor din Milet, alaturi de nepotul si tizul sau - ziditorii Sfintei Sofia -, erau renumiti mai mult ca geometri decat ca proiectanti de cladiri. In secolul al IX-lea, Fotie descria noua bazilica a lui Vasile I, fara a-i aminti pe arhitectul sau decoratorii ei, iar asta mai ales pentru ca bizantinul nu obisnuia sa priveasca operele de arta drept creatii individuale. O pictura sau o sculptura trebuia privita ca element al unui ansamblu, ca parte a unui intreg, iar intregul era produs de o echipa. O biserica avea arhitecti sau „geometri", care calculau dimensiunile si greutatea zidirii, constructori sau „arhitecti", care indeplineau lucrarile de zidire, maistrii pictori care realizau schitele mozaicurilor sau ale frescelor, artizani care introduceau piesele de mozaic sau aplicau vopseaua, specialisti care alegeau si randuiau dalele de marmura si basoreliefurile si meseriasi aflati sub ascultarea lor."