Servind „le petit dejeuner“ la Hotelul Crillon de Nice, detectivului Abel Ranjacques flirteaza cu o tanara de la masa alaturata. Intre timp, primeste o telegrama nesemnata, cu un continut greu de descifrat pentru un ochi neantrenat. Dupa o analiza atenta a textului, acesta observa ca, de fapt, este vorba despre o mutare de sah, o rocada. Ulterior, afla despre ultima crima savarsita pe Coasta de Azur, victima fiind o prostituata rusoaica. Insotit de noua lui cucerire, Mademoiselle Isabella Regazzi, el accepta provocarea lansata in telegrama misterioasa… si porneste in aventura dezlegarii unui nou caz aflat sub simbolul jocului de sah. Cu cat Ranjacques avanseaza in descoperirea detaliilor ce alcatuiesc profilul ucigasului, cu atat si relatia dintre cei doi pare a deveni mai mult decat profesionala. Finalul, ca in orice roman politist, neasteptat…

    "Romanul „Umbra sahistului” este primul pas al tanarului autor Sali Sadri spre o lume magica in care poate sa-si foloseasca talentul prin munca si seriozitate, daruind semenilor din frumusetea sufletului sau." - Dora Alina Romanescu
scriitor

    CUPRINS:
Capitolul I. O stire captivanta au petit dejeuner
Capitolul II. Prima victima: o prostituata de lux
Capitolul III. Abel Ranjacques se prezinta
Capitolul IV. Un vechi si loial prieten
Capitolul V. La Paris
Capitolul VI. Urmatoarea tinta: Alexei Kozlov
Capitolul VII. Stiri noi inseamna
Capitolul VIII. Asteptare si
Capitolul IX. Subconstient si acceptare
Capitolul X. ... legaturi recente
Capitolul XI. Turnul intr-un moment
Capitolul XII. O pata rosie, pe tabla
Capitolul XIII. Decesul lui fl
Capitolul XIV. Primele ipoteze si explicatii
Capitolul XV. Acasa la el sau doar casa lui?
Capitolul XVI. Dupa furtuna, vine si soarele
Capitolul XVII. Ranjacques isi dezgroapa apriga-i dorinta
Capitolul XVIII. Sex si amintiri
Capitolul XIX. Replay de la checkpoint
Capitolul XX. Un apel imprevizibil
Capitolul XXI. Un detaliu banal
Capitolul XXII. Sah mat
Capitolul XXIII. La final de turneu
Debutul promitator al unui adolescent inteligent si nelinistit

    Fragment din volum:

    “Capitolul XIV. Primele ipoteze si explicatii

    Acea dupa-amiaza devine, brusc, sumbra, intrebatoare, una care apasa pe suflet, cerand o explicatie... Tot cerul incarcat de vina, parca, sta, asa, sa cada, iar din aer se aud soapte asurzitoare frematand nostalgic pentru bietul suflet chinuit de dezolare. Stati! Dar al cui suflet il plangem?
    Oamenii nostri nu sunt doar ravasiti de ultima afirmatie, dar si in alerta, caci se pare ca Bernard s-a evaporat in atmosfera cenusie.
    — Dar cum este posibil sa dispara fara urma?
    — Nu te mai alerta si invata sa ai rabdare. Il vom prinde si vom afla toata povestea pe care ne-a ascuns-o. Corect, monsieur Martin? intreaba plina de emotii Isabella.
    — Aaa... aaa... oui, bineinteles... Ranjacques... Abel, linisteste-te, amice. Iti promit ca, pana maine, il vei avea in mana.
    Ascultand cu mare atentie vorbele inspectorului, detectivul incepe sa rada ironic:
    — Sa ma potolesc, zici? Foarte amuzant, dragilor.
    Intr-un moment Ranjacques isi schimba atitudinea, apoi tonul vocii:
    — Cum poti sa imi arunci aceste cuvinte, cand nici tu nu ai siguranta in ceea ce imi promiti?! Terminati cu balivernele. L-am pierdut si stiti de ce, afirma nervos el, apropiindu-se de inspector, apoi aratand cu degetul spre Regazzi.
    — In cazul acesta, ce urmeaza sa facem?
    — Tu ce crezi, Isabella? El era urmatorul indiciu, iar acum l-am pierdut. Pe scurt, suntem blocati. Singurul lucru onorabil este sa mergem sa ne odihnim si sa ne punem in cap planul, in timp ce asteptam, lucru, pe care s-ar putea sa-l facem pana la infinit.
    Fara a mai adauga nimic la discursul dezolant al lui Abel Ranjacques, lumea se retrage, lasand scena crimei in mainile justitiei. Nu cred ca as fi fost nici eu capabil sa-i combat ultima replica, caci este un individ cat se poate de profesionist in acest domeniu. Chiar mai mult decat mine, spre rusinea mea.”