Undeva, candva, departe, demult, intr-un sat, traia un baiat, Anastasios, care se indeletnicea cu faurirea umbrelelor. Atat de mult ii placea aceasta meserie, incat punea suflet in tot ceea ce facea, si din mainile lui umbrelele chiar prindeau viata.

De fapt, umbrelele se preschimbau in spiritul oamenilor pe care ii alegea. De pilda, umbrela unei persoane vesele se umplea de funde, panglici sau moristi si se colora in cel mai frumos rosu trandafiriu, daca era fata, sau in albastru intens, daca era baiat. Daca umbrela alegea un om bun, imediat stralucea, indiferent de culoare, iar daca alegea un om onest, ea devenea transparenta. Cand o purta un om harnic, atunci umbrela se colora intr-un verde proaspat cu spite aurite. Cand era purtata de un copil nazdravan, umbrela devenea multicolora, sa nu-ti vina sa crezi, nu alta!