Editia a V-a adaugita

Un om, o motocicleta, 26 000 km, 4 luni, 13 tari. Peste 500 de imagini incredibile si multe pagini de poveste in 43 de scrisori.

Mihai Barbu este vanzatorul de kilometri. In 2009, a plecat singur timp de patru luni spre Mongolia, calare pe motocicleta lui, Doyle. Desi isi planificase calatoria cu doi ani inainte, Mihai si-a dat seama inainte sa plece ca nu i-ar strica niste bani in plus: 2 000 de euro, suma care i-ar fi asigurat benzina pentru cei 26 000 de kilometri.

Asa ca Mihai si-a impartit drumul in parcele de cate 500 de kilometri si, in schimbul a 50 de euro pentru fiecare parcela vanduta, le-a oferit cumparatorilor: povestea si fotografiile realizate pe bucata respectiva de drum, numele fiecaruia scris pe un abtibild si lipit pe parbrizul lui Doyle. Bonus: o pietricica de pe fiecare parcela. In mai putin de doua saptamani, toti kilometrii au fost vanduti si, odata demarata calatoria, scrisorile personalizate pentru cei 43 de cumparatori au inceput sa curga pe Mongolia.ro.

Vand kilometri deschide in premiera pofta cititorilor romani pentru literatura de calatorie. Jurnal de drum si album de fotografii, acest volum inseamna intalnirea unuia dintre cei mai valorosi fotoreporteri romani nu doar cu un public inclinat spre aventura, ci si cu o lume care asteapta sa fie descoperita.

Apas pedala de frana cu piciorul drept si... nu incetinesc. Pedala se afunda usor, mult mai usor decat de obicei, fara nici cel mai mic efect. Hm, mare smecherie, la cate belele am infruntat pana acum, chestia asta cu frana ma lasa rece. Mai ales cand Doyle al meu stie ca ne stricam doar acolo unde ne putem repara, iar acum, proaspat intrati in Dushanbe, capitala tadjica, chiar ca n-avem niciun motiv de spaima.
Ma cazez la Adventure Inn si, stiind ca stau aici cateva zile, relaxat, ma schimb, beau o bere si ies in curte la frecat menta. Ajung Ianga Doyle si constat cu surprindere, marturisesc, ca sub pistonul de frana spate zace indiferenta o balta de lichid. Nu e bine. Nu. Conducta de frana e sparta. Am un flashback cu Doyle in curtea din Bucuresti, Inaintea plecarii, facut bucati, si cu mine tinand in mana o conducta de frana nou-nouta, cu camasa de metal, stralucitoare. Am incercat atunci sa o schimb, dar m-am poticnit intr-un surub pe care n-am putut sa-l desfac. Sincer, nici n-am incercat prea tare. Am zis ca, lasa, doar nu s-o strica chiar asta. Bou am mai fost! si OK, am inteles ca n-am putut s-o schimb atunci, dar de ce mama ma-sii n-am luat-o cu mine? Un rahat de cablu, un fir. Bine ca am carat pana aici pompe de benzina, electromotoare, spite si injectoare, ca de mare folos imi mai sunt. Gaseste tu acum, Mihai, in Tadjikistan, o conducta de frana pentru BMW, ca sigur au. si ia doua, eventual.