Pentru Valeriu Papahagi (1905/06 – 1983), invatat romanist, universitar si diplomat – fiul unuia dintre liderii aromanilor din Cadrilater in primele decenii ale secolului XX, Nicolae Papahagi, el insusi profesor, fondator de institutii culturale romanesti, publicist, scriitor si diplomat –, istoria aromanilor a constituit o preocupare de-o viata. Primele studii pe aceasta tema le-a scris in perioada interbelica, dupa ce, la recomandarea lui Nicolae Iorga, a primit o bursa la Scoala Romaneasca din Franta, ceea ce i-a oferit posibilitatea sa faca cercetari de arhiva la Venetia, Genova si Paris. Mai tarziu, in perioada 1940-1946, cat a fost atasat cultural al Legatiei romane de la Madrid, cercetarile sale arhivistice cu privire la trecutul european al aromanilor aveau sa fie extinse si aprofundate.

    Viata culturala a aromanilor in secolul al XVIII-lea si in prima jumatate a celui de-al XIX-lea este titlul sub care Valeriu Papahagi isi aduna, la sfarsitul anilor 1970, studiile sale de istorie a culturii aromane, planuind o lucrare care sa puna in evidenta puterea de renastere a acestei comunitati, vitalitatea ei si forta de adaptare, curiozitatea intelectuala si spiritul intrepid, deschiderea catre nou, mobilitatea sociala si economica. Lucrarea a ramas in manuscris pana acum cand, printr-un binevenit act de recuperare, vede in sfarsit lumina tiparului.

    Capitolele cartii analizeaza diferite figuri ale culturii aromane din secolele XVIII-XIX, perioada in care aromanii au format in spatiul central-european (Austro-Ungaria, Banat, Ardeal) un patriciat economic si o elita culturala cu acces, uneori, la titluri nobiliare. In aceeasi perioada, dascalii aromani veneau sa-i invete, in elineste, pe coconii boieresti si beizadelele domnesti din Tarile Romane, negustorii aromani actionand la randul lor, in Bucuresti, ca un ferment al rationalismului si iluminismului. 

    Lucrare de un cert interes stiintific, sinteza cuprinzatoare si amplu documentata, acest volum postum al lui Valeriu Papahagi evidentiaza constiinta latinitatii (si romanitatii) in randul carturarilor aromani, cu o rigoare impresionanta in reconstituirea unor constelatii culturale, dar si cu un umor discret in restituirea scenelor mai... pitoresti (ca in capitolul „O incercare de ascensiune in balon a unor aromani din comuna Saracu in timpul lui Ali-Pasa”).