Roald Dahl ne spune povestea amuzanta a unui baietel de sapte ani care da nas in nas cu un grup de vrajitoare. In povesti, ele poarta palarii negre caraghioase si zboara pe maturi. In viata reala, vrajitoarele nu se deosebesc cu nimic de femeile obisnuite. Se imbraca in haine obisnuite, locuiesc in case obisnuite si au slujbe obisnuite. Si nu sunt niciodata prinse.
Eroul nostru afla insa ca vrajitoarele adevarate urasc copiii si complotul acestora pune in pericol viata pustilor din intreaga lume. Ajutat de bunica lui, personajul lui Roald Dahl porneste la o vanatoare de vrajitoare in toata regula, incercand sa le demaste, inainte sa fie prea tarziu .
    Fragment din volumul "Vrajitoarele" de Roald Dahl:

    “— Tu chiar nu stii ce s-a intamplat cu tine! m-am mirat.
    — Despre ce naiba vorbesti? a zis Bruno.
    — Pai, trebuie sa te informez, am spus, ca, nu cu mult timp urma, vrajitoarele te-au prefacut intr-un soarece. La fel si pe mine.
    — Minti! a stigat el. Eu nu-s soarece!
    — Daca n-ai fi fost asa de ocupat sa infuleci sandviciul ala, am zis eu, ti-ai fi observat labutele paroase. Hai, uita-te la ele!
    Bruno a coborat privirea catre labe. A sarit in sus.
    — Doamne fereste! a strigat. Chiar ca-s un soarece. Sa vezi ce-o sa faca tati cand o afla!
    — Poate c-o sa i se para un progres! am spus eu.
    — Dar eu nu vreau sa fiu soarece! a strigat Bruno, trepidand. Refuz sa fiu un soarece! Eu sunt Bruno Jenkins!
    — Pai, or fi si lucruri mai rele decat sa fii soarece, i-am spus. Uite, o sa locuiesti intr-o gaura...
    — Nu vreau sa locuiesc in nicio gaura! striga Bruno.
    — ...Iar noaptea poti sa te furisezi in camara, am continuat, si sa rontai bunatati printre pachetele de stafide si fulgi de porumb si biscuiti de ciocolata si tot ce-i mai gasi pe-acolo. Poti sa stai acolo toata noaptea indopandu-te pana ametesti. Asta fac soriceii.
    — Mda, asta ar fi o idee..., a spus, prinzand putin curaj. Da' cum o sa deschid usa frigiderului ca sa dau iama in resturile de friptura de pui si toate alea? Asta fac in fiecare seara acasa.
    — Pai, poate ca bogatanu' de taica-tu o sa-ti cumpere un frigider model special pentru soareci, am spus eu, unul numai pentru tine, pe care sa-l poti deschide si tu.
    — Ziceai ca o vrajitoare mi-a facut asta... si-a amintit Bruno. Ce vrajitoare?
    — Aia care ti-a dat ieri batonul de ciocolata in holul hotelului, i-am spus. Nu-ti amintesti?
    — Urata aia! a strigat el. O sa mi-o plateasca! Unde-i? Cine-i?
    — Las-o balta, i-am spus. N-ai nicio sansa. In clipa asta, cea mai mare problema a ta sunt parintii tai. Cum o sa primeasca vestea asta? O sa te trateze cu mila, cu bunatate?”