Doamna Omachi Tsukiko, functionara la o companie din Tokyo, are 37 de ani si frecventeaza bistrourile din lipsa de altceva mai pasionant. Domnul Motsumoto Harutsuna, fost profesor de literatura japoneza, are cu 30 de ani mai mult decit femeia, dar se tine bine, e breaz, si frecventeaza aceleasi bistrouri dintr-un motiv similar. Nu e nevoie de vreo fatalitate ca femeia si barbatul sa intre in vorba, sa-si faca vizite si, mai ales, sa bea pe rupte impreuna. Oricum, o faceau si inainte de a se cunoaste, exista o profunda afinitate electiva intre ei. Intr-o seara, ca sa ofer un exemplu, dau gata cinci sticlute de sake. Mentionez ca sake este, mai degraba, o bautura intaritoare / energizanta decit una alcoolica. Nu se compara cu bauturile noastre, cu tuica sa zicem - care energizeaza indeosebi prin inmuierea picioarelor si bilbiiala. Am notat si cateva retete culinare, pentru ca exotismul sa domneasca si in textul meu. Omachi il viziteaza pe domnul profesor, care ii spune poezii (citeaza si din Basho Matsuo) si o trateaza cu sake si saratele de somon, cu simburi de kaki (curmal japonez). Saratelele au gust iute, intepator pe limba, si reprezinta o gustare de biscuiti de orez in forma de simbure de kaki amestecati cu alune. Altadata incearca, alaturi de cateva sticle de bere, pastai de soia fierte cu sare. Mai maninca: tipar cu sare, tofu fiert, supa de cartofi dulci, ciuperci shimeji violet, fripte imediat ce au fost culese, muiate in sos de soia. Si n-am terminat: foarte gustoase sint si tonul cu boabe de soia fermentate, radacinile prajite de lotus (se topesc in gura!), ceapa chinezeasca sarata, bucatile de carne afumata de balena, acoperite cu alge de mare verzi si tavalite prin sos miso si otet. Intre femeia de 37 de ani si barbatul de 67 se naste, in modul cel mai firesc, o legatura nu numai de fratietate, ci si de amicitie amoroasa. Cum se va rezolva inca nu-mi dau seama, femeia pare o prada perfecta. Nici barbatul nu e mai prejos. Abia la 67 de ani poti trai, in sfirsit, marea iubire, esti gata copt pentru ea...

La fel ca in ``Pravalia de maruntisuri a domnului Nakano`` Hiromi Kawakami promoveaza un stil literar suplu, direct, simplu si introspectiv. Dar aceasta simplitate este una specific japoneza, plina de sensuri si de subtilitati. Iar pentru amatorii de mancare japoneza, chiar daca in subsidiar, este o etalare efervescenta de meniuri, de la supa de ciuperci proaspat culese la balena.