Cinci portrete extraordinare - doica, mama, tatal, sora si guvernanta - „pentru o autobiografie pe care nu o voi scrie niciodata“, spune autorul. De fapt, prin intermediul persoanelor care l-au insotit, Gregor von Rezzori (nascut in 1914) isi povesteste prima parte a vietii, petrecuta in buna masura la Cernauti, in Bucovina, magnifica provincie de margine a imperiului chezaro-craiesc, intrata dupa 1918 in componenta regatului roman. In fundalul portretelor se regasesc, nostalgic, reminiscentele „lumii de ieri“ a lui Stefan Zweig, compatriotul cu care autorul este adesea comparat, si in acelasi timp germenii brutalei lumi viitoare. In prim-plan, finetea psihologica, atentia pentru detalii, precizia nuantei, frumusetea expresiei dovedesc ca aceste portrete apartin deopotriva memorialistului, scriitorului si artistului plastic von Rezzori.

„Am crescut sub obladuirea femeilor si am cunoscut, datorita lor, «femeia» in trei ipostaze arhetipale: prin Cassandra, maternitatea calda, care te invaluie protejandu-te; prin sora mea - care ma devansa in permanenta cu patru ani si prin bunul plac al naturii -, nimfa superioara, mai usoara, mai spiritualizata, mai capricioasa si inaccesibila; si, in fine, prin mama mea, conlucrarea labila a tuturor insusirilor stravechi feminine: atractia senzuala – ca sa-i dam satisfactie si profesorului Freud - si in acelasi timp capriciozitatea iubitei potentiale inconstante, osciland intre tandrete impetuoasa si pretinsa indiferenta, intre empatie plina de dragoste si raceala punitiva, plina de cruzime.“ - Gregor von Rezzori, „Mama“)