Prefata de Mircea Mihaies. „Prin originalitatea stilului, varietatea si constructia personajelor, incarcatura filozofica, umor si intensitate tragica, scrierile lui Faulkner sint fara egal.“ (Robert Penn Warren) „Primul lucru care te izbeste in romanul «Zgomotul si furia» este ciudatenia tehnica. De ce a fracturat Faulkner timpul povestirii si a amestecat fragmentele? De ce prima fereastra care se deschide spre aceasta lume fictiva este reprezentata de constiinta unui idiot? Cititorul e ispitit sa caute repere si sa restabileasca, pentru propriul uz, cronologia intimplarilor.“ (Jean-Paul Sartre) „«Zgomotul si furia» privilegiaza logica interioara a romanului. Ea infirma orice alte posibile perceptii minimalizatoare: o miscare de coborire in mintea intunecata a lui Benjy, urmata de doua episoade ascensionale (capitolele narate de Quentin si Jason), si o incheiere pe platoul amplu, reprezentat de «descifrarile» propuse de vocea auctoriala. Ar fi vorba, asadar, de un model progresiv, care functioneaza atit pe orizontala, cit si pe verticala textului. Geometria speciala a romanului absoarbe impreciziile de comunicare si netezeste asperitatile inevitabile ale vocilor in egala masura concurentiale si complementare. Stralucit exemplu de incercare de a depasi inevitabilul ermetism al textului, «Zgomotul si furia» redevine misterios pe masura ce incercam sa descifram intentiile autorului.“ (Mircea Mihaies)