Nu am mai discutat pe parcursul acelei zile. Nici seara. Imi asterneam sufletul pe foi albe si-mi plimbam gandurile pe strazi pustii. M-am oprit langa un felinar ce-si legana lumina-n vant. Am oftat. Si am incercat sa-mi golesc mintea de idei. Au curs minute si stropi din nori grei. Poate momentul acesta nu e despre noi.

 

Tacerea isi are rostul ei si o duritate greu de acceptat. Cand prioritatile difera, legaturile se schimba, sentimentele se sterg, iar ziua de maine isi schimba directia, impartind momente in bucati ce aparent nu mai au legatura intre ele. Se anunta o noapte rece si un pustiu greu de strabatut. Ne oprim din drum atunci cand obosim, la fel cum uneori ne oprim din cautari chiar daca in jur e doar intuneric. Construim tristeti din absente si ne indepartam elegant. Sa nu ne impiedicam cumva, in drumul nostru spre iesire.