Micul print
Micul print
De 67 de ani, Micul print v-a cucerit sufletele, devenind un mit care a captivat intreaga planeta. Un gen aparte, fiind in acelasi timp si poveste poetico-filosofica si mit initiatic, cartea ne aduce in prim-plan valorile umane, responsabilitate si legatura intre oameni, toleranta si spirit de aventura. Este un titlu accesibil tuturor categoriilor de varsta, o poveste simpla si fermecatoare, spusa intr-un limbaj simplu, dar plin de poezie. O poveste incantatoare despre copilarie, singuratate si prietenie.
„Am trait astfel singur, fara a avea pe cineva cu care sa stau de vorba cu adevarat, pana ce am avut o pana in desertul Sahara, acum sase ani. Se stricase ceva la motor. Si cum n-aveam cu mine nici mecanic, nici pasageri, ma pregateam sa incerc sa fac, de unul singur, o reparatie dificila. Era pentru mine o problema de viata si de moarte. Abia mai aveam apa de baut pentru opt zile. In prima seara am adormit pe nisip, la o mie de mile de orice tinut locuit. Eram mult mai izolat decat un naufragiat pe o pluta in mijlocul oceanului.
Va inchipuiti atunci surpriza mea, in zori, cand m-a trezit un glas firav si ciudat. Zicea: - Te rog... deseneaza-mi o oaie! - Poftim?- Deseneaza-mi o oaie... Am sarit in picioare de parca as fi fost lovit de trasnet. M-am frecat la ochi. M-am uitat cu atentie. Si am vazut un prichindel cu totul extraordinar care ma privea cu gravitate. (...) M-am uitat asadar la acea aparitie facand ochii mari de uimire. Nu uitati ca ma gaseam la o mie de mile de orice tinut locuit.
Or, omuletul meu nu mi se parea a fi nici ratacit, nici mort de oboseala, nici mort de foame, nici mort de sete, nici mort de frica. Nu avea deloc infatisarea unui copil pierdut in mijlocul desertului, la o mie de mile de orice tinut locuit. Cand am izbutit in cele din urma sa vorbesc, i-am spus: - Dar... ce faci aici? Iar atunci el imi repeta, foarte bland, ca pe un lucru foarte serios: - Te rog... deseneaza-mi o oaie... (...) Si asa am facut cunostinta cu micul print.“ - Antoine de Saint-Exupery
„Am trait astfel singur, fara a avea pe cineva cu care sa stau de vorba cu adevarat, pana ce am avut o pana in desertul Sahara, acum sase ani. Se stricase ceva la motor. Si cum n-aveam cu mine nici mecanic, nici pasageri, ma pregateam sa incerc sa fac, de unul singur, o reparatie dificila. Era pentru mine o problema de viata si de moarte. Abia mai aveam apa de baut pentru opt zile. In prima seara am adormit pe nisip, la o mie de mile de orice tinut locuit. Eram mult mai izolat decat un naufragiat pe o pluta in mijlocul oceanului.
Va inchipuiti atunci surpriza mea, in zori, cand m-a trezit un glas firav si ciudat. Zicea: - Te rog... deseneaza-mi o oaie! - Poftim?- Deseneaza-mi o oaie... Am sarit in picioare de parca as fi fost lovit de trasnet. M-am frecat la ochi. M-am uitat cu atentie. Si am vazut un prichindel cu totul extraordinar care ma privea cu gravitate. (...) M-am uitat asadar la acea aparitie facand ochii mari de uimire. Nu uitati ca ma gaseam la o mie de mile de orice tinut locuit.
Or, omuletul meu nu mi se parea a fi nici ratacit, nici mort de oboseala, nici mort de foame, nici mort de sete, nici mort de frica. Nu avea deloc infatisarea unui copil pierdut in mijlocul desertului, la o mie de mile de orice tinut locuit. Cand am izbutit in cele din urma sa vorbesc, i-am spus: - Dar... ce faci aici? Iar atunci el imi repeta, foarte bland, ca pe un lucru foarte serios: - Te rog... deseneaza-mi o oaie... (...) Si asa am facut cunostinta cu micul print.“ - Antoine de Saint-Exupery
Fragment din volumul "Micul print" de Antoine de Saint-Exupery:
“— Te rog, imblanzeste-ma! spuse ea.
— Vreau s-o fac, raspunse micul print, dar n-am prea mult timp. Am prieteni de descoperit si multe lucruri de cunoscut.
— Nu cunosti decat lucrurile pe care le imblanzesti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri de-a gata, de la negustori. Dar cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei un prieten, imblanzeste-ma pe mine!
— Cum se face? spuse micul print.
— Trebuie sa fii foarte rabdator, raspunse vulpea. Te vei aseza mai intai un pic mai departe de mine, asa, in iarba. O sa te privesc cu coada ochiului, iar tu n-o sa scoti nicio vorba. Limbajul e o sursa de neintelegeri. Dar in fiecare zi te vei putea aseza un pic mai aproape.
A doua zi, micul print se intoarse.
— Ar fi fost mai bine sa revii la aceeasi ora, spuse vulpea. Daca vii, de pilda, la ora patru dupa-amiaza, de pe la trei o sa incep sa fiu bucuroasa. Cu cat timpul va avansa, cu atat ma voi simti mai bucuroasa. La ora patru o sa ma agit deja si o sa ma nelinistesc; voi descoperi pretul fericirii! Dar daca vii la o ora oarecare, n-o sa stiu niciodata la ce ora sa-mi impodobesc inima... E nevoie de rituri.
— Ce-i aia rit? spuse micul print.
— Si asta e ceva de mult uitat, spuse vulpea. Este ceea ce face ca o zi sa fie diferita de alte zile, o ora de alte ore. Exista, de pilda, un rit, la vanatorii mei. Joia danseaza cu fetele din sat. Asa ca joia e o zi minunata. Ma duc sa ma plimb pana la vie. Daca vanatorii ar dansa cand s-ar nimeri, zilele ar fi toate aidoma, eu iar n-as avea deloc vacanta.
Astfel micul print imblanzi vulpea. Iar cand ora plecarii fu aproape:
— Ah, spuse vulpea... O sa plang.
— E vina ta, spuse micul print, nu-ti voiam defel raul, dar ai vrut sa te-mblanzesc...
— Fireste, spuse vulpea.
— Dar o sa plangi! spuse micul print.
— Fireste, spuse vulpea.”
PRP: 38.06 Lei
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
32.35Lei
32.35Lei
38.06 LeiPrimești 32 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
De 67 de ani, Micul print v-a cucerit sufletele, devenind un mit care a captivat intreaga planeta. Un gen aparte, fiind in acelasi timp si poveste poetico-filosofica si mit initiatic, cartea ne aduce in prim-plan valorile umane, responsabilitate si legatura intre oameni, toleranta si spirit de aventura. Este un titlu accesibil tuturor categoriilor de varsta, o poveste simpla si fermecatoare, spusa intr-un limbaj simplu, dar plin de poezie. O poveste incantatoare despre copilarie, singuratate si prietenie.
„Am trait astfel singur, fara a avea pe cineva cu care sa stau de vorba cu adevarat, pana ce am avut o pana in desertul Sahara, acum sase ani. Se stricase ceva la motor. Si cum n-aveam cu mine nici mecanic, nici pasageri, ma pregateam sa incerc sa fac, de unul singur, o reparatie dificila. Era pentru mine o problema de viata si de moarte. Abia mai aveam apa de baut pentru opt zile. In prima seara am adormit pe nisip, la o mie de mile de orice tinut locuit. Eram mult mai izolat decat un naufragiat pe o pluta in mijlocul oceanului.
Va inchipuiti atunci surpriza mea, in zori, cand m-a trezit un glas firav si ciudat. Zicea: - Te rog... deseneaza-mi o oaie! - Poftim?- Deseneaza-mi o oaie... Am sarit in picioare de parca as fi fost lovit de trasnet. M-am frecat la ochi. M-am uitat cu atentie. Si am vazut un prichindel cu totul extraordinar care ma privea cu gravitate. (...) M-am uitat asadar la acea aparitie facand ochii mari de uimire. Nu uitati ca ma gaseam la o mie de mile de orice tinut locuit.
Or, omuletul meu nu mi se parea a fi nici ratacit, nici mort de oboseala, nici mort de foame, nici mort de sete, nici mort de frica. Nu avea deloc infatisarea unui copil pierdut in mijlocul desertului, la o mie de mile de orice tinut locuit. Cand am izbutit in cele din urma sa vorbesc, i-am spus: - Dar... ce faci aici? Iar atunci el imi repeta, foarte bland, ca pe un lucru foarte serios: - Te rog... deseneaza-mi o oaie... (...) Si asa am facut cunostinta cu micul print.“ - Antoine de Saint-Exupery
„Am trait astfel singur, fara a avea pe cineva cu care sa stau de vorba cu adevarat, pana ce am avut o pana in desertul Sahara, acum sase ani. Se stricase ceva la motor. Si cum n-aveam cu mine nici mecanic, nici pasageri, ma pregateam sa incerc sa fac, de unul singur, o reparatie dificila. Era pentru mine o problema de viata si de moarte. Abia mai aveam apa de baut pentru opt zile. In prima seara am adormit pe nisip, la o mie de mile de orice tinut locuit. Eram mult mai izolat decat un naufragiat pe o pluta in mijlocul oceanului.
Va inchipuiti atunci surpriza mea, in zori, cand m-a trezit un glas firav si ciudat. Zicea: - Te rog... deseneaza-mi o oaie! - Poftim?- Deseneaza-mi o oaie... Am sarit in picioare de parca as fi fost lovit de trasnet. M-am frecat la ochi. M-am uitat cu atentie. Si am vazut un prichindel cu totul extraordinar care ma privea cu gravitate. (...) M-am uitat asadar la acea aparitie facand ochii mari de uimire. Nu uitati ca ma gaseam la o mie de mile de orice tinut locuit.
Or, omuletul meu nu mi se parea a fi nici ratacit, nici mort de oboseala, nici mort de foame, nici mort de sete, nici mort de frica. Nu avea deloc infatisarea unui copil pierdut in mijlocul desertului, la o mie de mile de orice tinut locuit. Cand am izbutit in cele din urma sa vorbesc, i-am spus: - Dar... ce faci aici? Iar atunci el imi repeta, foarte bland, ca pe un lucru foarte serios: - Te rog... deseneaza-mi o oaie... (...) Si asa am facut cunostinta cu micul print.“ - Antoine de Saint-Exupery
Fragment din volumul "Micul print" de Antoine de Saint-Exupery:
“— Te rog, imblanzeste-ma! spuse ea.
— Vreau s-o fac, raspunse micul print, dar n-am prea mult timp. Am prieteni de descoperit si multe lucruri de cunoscut.
— Nu cunosti decat lucrurile pe care le imblanzesti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri de-a gata, de la negustori. Dar cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei un prieten, imblanzeste-ma pe mine!
— Cum se face? spuse micul print.
— Trebuie sa fii foarte rabdator, raspunse vulpea. Te vei aseza mai intai un pic mai departe de mine, asa, in iarba. O sa te privesc cu coada ochiului, iar tu n-o sa scoti nicio vorba. Limbajul e o sursa de neintelegeri. Dar in fiecare zi te vei putea aseza un pic mai aproape.
A doua zi, micul print se intoarse.
— Ar fi fost mai bine sa revii la aceeasi ora, spuse vulpea. Daca vii, de pilda, la ora patru dupa-amiaza, de pe la trei o sa incep sa fiu bucuroasa. Cu cat timpul va avansa, cu atat ma voi simti mai bucuroasa. La ora patru o sa ma agit deja si o sa ma nelinistesc; voi descoperi pretul fericirii! Dar daca vii la o ora oarecare, n-o sa stiu niciodata la ce ora sa-mi impodobesc inima... E nevoie de rituri.
— Ce-i aia rit? spuse micul print.
— Si asta e ceva de mult uitat, spuse vulpea. Este ceea ce face ca o zi sa fie diferita de alte zile, o ora de alte ore. Exista, de pilda, un rit, la vanatorii mei. Joia danseaza cu fetele din sat. Asa ca joia e o zi minunata. Ma duc sa ma plimb pana la vie. Daca vanatorii ar dansa cand s-ar nimeri, zilele ar fi toate aidoma, eu iar n-as avea deloc vacanta.
Astfel micul print imblanzi vulpea. Iar cand ora plecarii fu aproape:
— Ah, spuse vulpea... O sa plang.
— E vina ta, spuse micul print, nu-ti voiam defel raul, dar ai vrut sa te-mblanzesc...
— Fireste, spuse vulpea.
— Dar o sa plangi! spuse micul print.
— Fireste, spuse vulpea.”
Detaliile produsului
