Ce secrete teribile ar dezvalui copiii tai, fortati sa depuna marturie impotriva ta?

Moscova, 24 iunie 1945. In timpul Marii Parade a Victoriei, pe unul dintre faimoasele poduri ale orasului, tineri misteriosi in costume de epoca pun in scena Jocul, inspirat de duelul lui Oneghin si de cel al lui Puskin. Rasuna doua focuri de arma si pe caldaram raman doua victime - un baiat si o fata, „copii de aur“ ai protipendadei comuniste si elevi ai exclusivistei Scoli 801. Sa fie crima? Un pact suicidal? O conspiratie contra statului? Membrii Clubului Romanticilor Fatali sunt arestati si interogati in Lubianka, fiind suspectati de a fi conspirat la rasturnarea regimului stalinist. Profesorii si parintii lor - colaboratori apropiati ai lui Stalin, devin si ei tinte ale politiei secrete. In atmosfera sufocanta, plina de teroare, suspiciune si delatiuni, doua povesti secrete de dragoste merg mai departe…

„In oglinda de pe peretele din fund se vede pe el insusi, cum o tine in brate pe Tamara, parul ei prins in coc, gatul lung, umerii ei care tresalta. Si el se priveste adanc in propriii ochi si citeste in ei o cumplita tradare. Consternat, isi intoarce privirea spre fotografiile aliniate pe biroul sau. Dar in locul copiilor si Tamarei nu vede decat chipul unei femei.
Intr-adevar, plange pentru Mariko, pentru George si Tamriko, dar este totodata un plans egoist. Se plange pe el. Si pe femeia de care s-a indragostit cu disperare.“

Istoricul Simon Sebag Montefiore detine un doctorat in filosofie si este profesor la Universitatea Buckingham, dar si prezentator al seriilor BBC TV Jerusalem (2011), Rome (2012) si Istanbul/Constantinople - Byzantium: a tale of 3 cities. Romanele si volumele sale de nonfictiune sunt traduse in 40 de limbi.

Intr-o noapte de iarna a fost numit Cel mai bun roman politic al anului 2013 si a fost nominalizat la Premiul Orwell.

    Fragment din romanul "Intr-o noapte de iarna" de Simon Sebag Montefiore:

    „O coloana de dinozauri mecanici de culoare kaki, T-34 si tancuri grele KV trecea huruind pe strada Gorki cand Andrei mergea spre scoala in dimineata urmatoare. Unul dintre ele s-a poticnit, s-a zgaltait si a incetat sa mai functioneze, improscand fum negru de motorina. Trupele faceau instructie in Piata Rosie, caii tropaiau pe caldaram, iar urletul mecanismelor si latratul sergentilor rasunau mai tare, mai imperios: o simfonie de exaltare crescanda. Ramasesera cinci zile pana la Parada Victoriei si Moscova se transformase intr-o scena cu o vasta distributie de straini care soseau zilnic: chinezi, americani, pana si africani si bastinasi veniti din insulele Fiji umpleau hotelurile. Erau pe strazi si femei — taranci care ofereau fructe si flori spre vanzare, ba uneori chiar si „o partida mica" in vreun gang. Strazile erau intesate de camioane si de tunuri autopropulsate, iar la Gara Bielorusia n-aveai loc sa te misti de militari in verdele trupelor de uscat si albastrul marinei, sositi cu totii sa defileze prin fata lui Stalin.
    La adunare, la Scoala nr. 801, directoarea Medvedeva a anuntat care erau pionierii ce urmau sa mearga tabara speciala.
    — Urasc taberele, a spus in soapta Senka Dorov, care se afla langa Andrei. Ti-e frig, lipseste confortul si mancarea e groaznica. De ce-o fi toata Uniunea Sovietica asa de obsedata de tabere?
    Dar Andrei ii cauta din priviri pe camarazii lui, romantici fatali. Iata-i, toti laolalta la cateva banci distanta: Minka si George, Vlad cu o paloare cadaverica mai accentuata ca oricand, Nikolasa langa Roza Sako, ai carei ochi pareau ca intotdeauna pe jumatate inchisi. Dar unde-o fi fost Serafima? Oricat se straduia, Andrei n-o putea gasi.
    In pauza de pranz, Andrei a dat nas in nas cu George si cu Minka, alergand amandoi pe culoarul central catre toaleta. Profesorul Rimm era pe urmele lor.
— Sus barbia, fetito! ii striga Minkai. Disciplina. Ochii intregii lumi sunt atintiti asupra Moscovei. Cinci zile pana la parada. Traiasca Stalin. Fara mutre, Andrei Kurbski — baga-ti camasa in pantaloni!
    Imediat ce a trecut, George l-a tras in vestiar.
    — Ai observat ceva special la Rimm? i-a soptit.
    — Il umple de entuziasm parada, a zis Andrei.
    — Nu, prostutule, freamata de iubire, a intervenit Minka.
    — Iar i-ati trimis vreo scrisoare, nu-i asa? Cu cat ii trimiteti mai multe, cu atat mai periculos are sa fie daca va descoperi adevarul vreodata.
    — Cum ar putea s-o faca? George radea. I-am trimis cateva speciale cu ocazia Paradei Victoriei. Chiar acum o sa i-o expediem pe asta. I-a aratat-o lui Andrei.”