Fragment din roman:

"Cilla se ocupa de urmatorul lot de lambriuri in hambarul intunecos. Ii placeau munca si linistea. Chiar daca erau o multime de piese ce trebuiau curatate, date cu bait si lac impermeabil, voia sa tina proiectul acesta numai pentru ea. Intr-o buna zi, se gandi ea in timp ce indeparta straturile de vopsea alba si bleu-deschis de pe lemnul de nuc, avea sa se plimbe prin casa ei si sa admire ornamentele restaurate, spunand: „Eu am facut asta. Centimetru cu centimetru".
Intrucat arsita se strecura chiar si acolo, la umbra, se dezbraca, ramanand intr-un maiou si niste pantaloni scurti kaki. In timp ce bau lacom din sticla de apa, se uita cum muncitorii curatau helesteul straduindu-se sa scoata papura ce se intinsese nedorit de mult.
De indata ce era gata, nu vedea nici un motiv pentru care sa nu poate sa intretina ea insasi helesteul. Avea nevoie de putin ajutor cu terenul din jurul casei, admise ea, chiar daca isi cumparase deja o masina de tuns iarba. Avea sa fie placut sa-si petreaca timpul taind gazonul, plivind buruienile, sufland frunzele si adunandu-le cu grebla toamna, curatand zapada cu lopata iarna, plantand flori noi primavara.
Insa nu era realist sa creada ca se putea ocupa de toate - casa, curtea, helesteul, gradinile - in timp ce-si administra afacerile.
O firma de curatenie care sa vina saptamanal, decise ea. Iar lui Brian avea sa-i propuna un contract de intretinere lunar, din martie pana in octombrie, cel putin pana intelegea mai bine ce anume trebuia facut si cat putea rezolva de una singura.
In plus, avea nevoie de sfaturi cu privire la gradina de legume pe care spera sa o puna pe picioare. Pe de alta parte, terenul vast trebuia sa fie arat si semanat, dar cu ce? Si cine naiba putea face asta? Lucrurile se complicau si mai mult daca se lasa in voia unei dorinte din copilarie si isi lua un cal. La randul lui avea sa necesite antrenament, adapost, hrana, ingrijire... Per total, era o idee nebuneasca.
Insa n-ar fi fost minunata o pereche de cai zburdand si pascand pe unul din terenurile sale? N-ar fi meritat toata munca, timpul si cheltuielile?
„La anul", isi spuse. „Poate."
Nu putea sa devina prea increzatoare si multumita de sine doar pentru ca avusese cateva zile calme, pentru ca era al naibii de fericita. Realitatea includea robinete care picurau, paduchi de plante si pir, scurgeri infundate si aparate electrocasnice capricioase. Urma sa aiba de-a face cu toate astea si mult mai mult de-atat pentru tot restul vietii. Dar nu era pur si simplu fabulos?
Incepu sa cante in timp ce smirgheluia vechiul ornament din lemn de nuc. "