Crima prin mica publicitate (necartonat)
Un santaj, doua crime, un pasaport, doua piste. Un vis de inavutire si idealul de a ajunge in Occident. Mai multe afaceri, mai multi infractori. Personaje si intamplari fara numar intr-un roman care te tine cu sufletul la gura.
Rodica Ojog-Brasoveanu patrunde in cotloanele intime ale faradelegilor si ale psihologiei omului, imaginand aventuri dramatice si povesti care te pun pe ganduri.
Fragment:
" Capitanul Costache Dima facea parte din generatia Catalinilor, Mugureilor, Codrutilor etc., care invadasera certificatele de nastere de dupa anii '60. Maica-sa, din spirit de contradictie, desi isi inchipuia ca-i doar o originala cu subtilitati care se abat de la gustul banal, de turma, il hotarase Costin. Costin Dima suna bine, nu era comun si nu purta zurgalaii de „lini" si „uti" la moda. Din intamplare, domnul Dima, in drum spre Sfatul Popular, se abatuse pe la bodega Continental unde ingurgitase cateva whisky-uri — 24 de lei suta, „unde-s, Doamne, cele calatorite vremi?!" astfel ca la oficiul de stare civila Costin devenise Costache.
Drama se consumase insa de mult, iar plebeianul Costache fusese innobilat de doamna Dima care-l pronunta dupa fonetica franceza, Costas.
In general, tanarul Dima se intelegea bine cu maica-sa. Intre ei exista acea afectiune particulara, usor egoista caracteristica oamenilor care-si concentreaza intregul potential afectiv asupra unui singur individ. Domnul Dima murise intr-un accident cand copilul avea sase ani, iar doamna nu se recasatorise. Cu timpul, incepuse s-o regrete, mai ales cand Costache, dupa ispravirea Facultatii de Drept, se mutase intr-o garsoniera centrala, mostenita de la bunici. Eleonora Dima suportase greu lovitura, dar la 53 de ani, trubadurii dispusi sa-ti viersuiasca tangouri cu verigheta sunt in greva sau bat la feresti cu flori mai proaspete.
Se simtea ingrozitor de singura in apartamentul de patru camere, iar gandul ca la vara. urma sa fie pensionata ii crea o stare de deprimare. „Cu ce am sa-mi trec timpul, Dumnezeule? Sa ma duc in Cismigiu sa stau la soare cu toate babele, sa fac schimb de retete dietetice? Sa injur cu senilii medicii si lipsa de medicamente?" "
Rodica Ojog-Brasoveanu patrunde in cotloanele intime ale faradelegilor si ale psihologiei omului, imaginand aventuri dramatice si povesti care te pun pe ganduri.
Fragment:
" Capitanul Costache Dima facea parte din generatia Catalinilor, Mugureilor, Codrutilor etc., care invadasera certificatele de nastere de dupa anii '60. Maica-sa, din spirit de contradictie, desi isi inchipuia ca-i doar o originala cu subtilitati care se abat de la gustul banal, de turma, il hotarase Costin. Costin Dima suna bine, nu era comun si nu purta zurgalaii de „lini" si „uti" la moda. Din intamplare, domnul Dima, in drum spre Sfatul Popular, se abatuse pe la bodega Continental unde ingurgitase cateva whisky-uri — 24 de lei suta, „unde-s, Doamne, cele calatorite vremi?!" astfel ca la oficiul de stare civila Costin devenise Costache.
Drama se consumase insa de mult, iar plebeianul Costache fusese innobilat de doamna Dima care-l pronunta dupa fonetica franceza, Costas.
In general, tanarul Dima se intelegea bine cu maica-sa. Intre ei exista acea afectiune particulara, usor egoista caracteristica oamenilor care-si concentreaza intregul potential afectiv asupra unui singur individ. Domnul Dima murise intr-un accident cand copilul avea sase ani, iar doamna nu se recasatorise. Cu timpul, incepuse s-o regrete, mai ales cand Costache, dupa ispravirea Facultatii de Drept, se mutase intr-o garsoniera centrala, mostenita de la bunici. Eleonora Dima suportase greu lovitura, dar la 53 de ani, trubadurii dispusi sa-ti viersuiasca tangouri cu verigheta sunt in greva sau bat la feresti cu flori mai proaspete.
Se simtea ingrozitor de singura in apartamentul de patru camere, iar gandul ca la vara. urma sa fie pensionata ii crea o stare de deprimare. „Cu ce am sa-mi trec timpul, Dumnezeule? Sa ma duc in Cismigiu sa stau la soare cu toate babele, sa fac schimb de retete dietetice? Sa injur cu senilii medicii si lipsa de medicamente?" "
PRP: 23.33 Lei
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
21.70Lei
21.70Lei
23.33 LeiPrimești 21 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Un santaj, doua crime, un pasaport, doua piste. Un vis de inavutire si idealul de a ajunge in Occident. Mai multe afaceri, mai multi infractori. Personaje si intamplari fara numar intr-un roman care te tine cu sufletul la gura.
Rodica Ojog-Brasoveanu patrunde in cotloanele intime ale faradelegilor si ale psihologiei omului, imaginand aventuri dramatice si povesti care te pun pe ganduri.
Fragment:
" Capitanul Costache Dima facea parte din generatia Catalinilor, Mugureilor, Codrutilor etc., care invadasera certificatele de nastere de dupa anii '60. Maica-sa, din spirit de contradictie, desi isi inchipuia ca-i doar o originala cu subtilitati care se abat de la gustul banal, de turma, il hotarase Costin. Costin Dima suna bine, nu era comun si nu purta zurgalaii de „lini" si „uti" la moda. Din intamplare, domnul Dima, in drum spre Sfatul Popular, se abatuse pe la bodega Continental unde ingurgitase cateva whisky-uri — 24 de lei suta, „unde-s, Doamne, cele calatorite vremi?!" astfel ca la oficiul de stare civila Costin devenise Costache.
Drama se consumase insa de mult, iar plebeianul Costache fusese innobilat de doamna Dima care-l pronunta dupa fonetica franceza, Costas.
In general, tanarul Dima se intelegea bine cu maica-sa. Intre ei exista acea afectiune particulara, usor egoista caracteristica oamenilor care-si concentreaza intregul potential afectiv asupra unui singur individ. Domnul Dima murise intr-un accident cand copilul avea sase ani, iar doamna nu se recasatorise. Cu timpul, incepuse s-o regrete, mai ales cand Costache, dupa ispravirea Facultatii de Drept, se mutase intr-o garsoniera centrala, mostenita de la bunici. Eleonora Dima suportase greu lovitura, dar la 53 de ani, trubadurii dispusi sa-ti viersuiasca tangouri cu verigheta sunt in greva sau bat la feresti cu flori mai proaspete.
Se simtea ingrozitor de singura in apartamentul de patru camere, iar gandul ca la vara. urma sa fie pensionata ii crea o stare de deprimare. „Cu ce am sa-mi trec timpul, Dumnezeule? Sa ma duc in Cismigiu sa stau la soare cu toate babele, sa fac schimb de retete dietetice? Sa injur cu senilii medicii si lipsa de medicamente?" "
Rodica Ojog-Brasoveanu patrunde in cotloanele intime ale faradelegilor si ale psihologiei omului, imaginand aventuri dramatice si povesti care te pun pe ganduri.
Fragment:
" Capitanul Costache Dima facea parte din generatia Catalinilor, Mugureilor, Codrutilor etc., care invadasera certificatele de nastere de dupa anii '60. Maica-sa, din spirit de contradictie, desi isi inchipuia ca-i doar o originala cu subtilitati care se abat de la gustul banal, de turma, il hotarase Costin. Costin Dima suna bine, nu era comun si nu purta zurgalaii de „lini" si „uti" la moda. Din intamplare, domnul Dima, in drum spre Sfatul Popular, se abatuse pe la bodega Continental unde ingurgitase cateva whisky-uri — 24 de lei suta, „unde-s, Doamne, cele calatorite vremi?!" astfel ca la oficiul de stare civila Costin devenise Costache.
Drama se consumase insa de mult, iar plebeianul Costache fusese innobilat de doamna Dima care-l pronunta dupa fonetica franceza, Costas.
In general, tanarul Dima se intelegea bine cu maica-sa. Intre ei exista acea afectiune particulara, usor egoista caracteristica oamenilor care-si concentreaza intregul potential afectiv asupra unui singur individ. Domnul Dima murise intr-un accident cand copilul avea sase ani, iar doamna nu se recasatorise. Cu timpul, incepuse s-o regrete, mai ales cand Costache, dupa ispravirea Facultatii de Drept, se mutase intr-o garsoniera centrala, mostenita de la bunici. Eleonora Dima suportase greu lovitura, dar la 53 de ani, trubadurii dispusi sa-ti viersuiasca tangouri cu verigheta sunt in greva sau bat la feresti cu flori mai proaspete.
Se simtea ingrozitor de singura in apartamentul de patru camere, iar gandul ca la vara. urma sa fie pensionata ii crea o stare de deprimare. „Cu ce am sa-mi trec timpul, Dumnezeule? Sa ma duc in Cismigiu sa stau la soare cu toate babele, sa fac schimb de retete dietetice? Sa injur cu senilii medicii si lipsa de medicamente?" "
Detaliile produsului
