Am citit această carte în doar câteva zile și am citit-o cu sufletul, pentru că nu există o altă modalitate de a o citi. Volumul este structurat în cinci părți: apropierea, cunoașterea, conviețuirea, rătăcirea și împlinirea. Toate aceste părți surprind etapele prin care trece o relație. Cartea te captivează prin cuvinte, cuvinte care îți rămân întipărite în minte mult timp și la care revii de fiecare dată când simți că nu ma poți, când ai o zi proastă sau pur și simplu când simți nevoia să citești cuvintele cuiva pe care le-a scris cu suflet. Cam asta simt eu despre această carte. O pot numi chiar o carte motivațională. Mi-a fost inutil să pun câte un semn în dreptul fiecărui paragraf care a trezit ceva în mine deoarece, aproape fiecare a făcut acest lucru. Cred că de când am răsfoit-o prima oară am simțit că așa se va întâmpla. Mie cartea mi-a oferit încredere, m-a făcut să mă simt frumoasă și specială, fapt ce l-am găsit impresionant. De ce mi-a oferit atâta încredere? Deoarece m-a convins că atunci când te aștepți mai puțin întâlnești persoana cu care te vei simți împlinit. Deși ne amăgim atât de des pentru faptul că suntem singuri, ar trebui să ne gândim că, undeva, poate departe sau poate mai aproape decât ne-am fi putut imagina, stă persoana potrivită pentru noi. De asemenea, am realizat că fiecare relație îți oferă ceva, de la amintiri până la lecții de viață. Deși în unele relații apare suferința, ar trebui să ne focusăm atenția pe momentele frumoase pe care le-am petrecut împreună, pentru că, cu fiecare relație avută, ajungem să ne dăm seama ce vrem cu adevărat de la persoana de lângă noi. „De vorbă cu Emma” este o carte frumoasă, care te ajută în regăsirea de sine, care te face să trăiești sentimente inedite alături de personaje și îți oferă lecții de viață. Odată cu parcurgerea ei, simți că sufletul tău pereche este mai aproape, că va veni ziua în care vei trăi viața mult dorită, iar dacă deja ai găsit persoana alături de care vrei să îmbătrânești, îți va oferi puterea de care ai nevoie în a păstra relația la fel de pură și frumoasă.

„Eu sunt femeie” este un roman al spiritului feminin care m-a făcut să mă simt frumoasă, să mă redescopăr. Cartea a apărut în format fizic la Editura Bestseller și a fost transformata, de asemenea, în audiobook în lectura actriței Laurei Cosoi. Este o poveste de dragoste extrem de profundă, tristă și, totuși, fericită, o poveste care îți arată prin cele mai frumoase cuvinte că există fericire dincolo de suferință. Și încă ce fericire..am citit undeva că trebuie să ai parte și de zile rele pentru a le aprecia pe cele bune la adevărata lor valoare. Asta promovează și „Eu sunt femeie”. Promovează renașterea din cenușă precum pasărea Phoenix. Am învățat împreună cu Maria, eroina romanului, că trebuie să ieși din toate problemele vieții cu capul sus. Am învățat să-mi iubesc nespus și să-mi apreciez mai mult mama, bunica, străbunica. Am învățat că iubirea adevărată te urcă până la cer și apoi te coboară până la treizeci de metri sub pământ…Am învățat să fiu femeie. Consider că „Eu sunt femeie” nu poate fi rezumata. Cel puțin nu de mine. Nu aș reuși să cuprind într-un singur rezumat întreaga substanță pe care ne-o prezintă. De aceea vă recomand cu tot dragul..vă implor, de fapt, să o citiți. Descoperiți-o pe Maria, empatizați cu Elena, trăiți, râdeți și plângeți cu amândouă. Pot spune că am crescut după ce am devorat acest roman. Moral, spiritual, din toate punctele de vedere. M-am maturizat de-a-ntregul, motiv pentru care vreau să clasez „Eu sunt femeie” în top zece cele mai bune cărți citite. V-am convins să o devorați? (O recomand alături de o ceașcă mare de cafea aburindă și ceva dulce. Pătura nu e necesară..se ocupă cartea de încălzirea sufletului!)

Ea - majoretă îndrăgostită de el, el- jucător de football îndrăgostit de altcineva. Totul se schimbă atunci când la cursul de geografie a lui Lucy apare un coleg nou. Daniel alege să-i facă pe plac în planul de-al face gelos pe Dylan însă totul ea o întorsătură destul de drastica și nebună atunci când jocul lor devine tot mai serios și noi sentimente apar între ei. Poate romanul „Eu încă te iubesc” nu va fii pe gustul tuturor având simplitate în acțiune, autoarea neimplicând supranaturalul și fără a adăuga acel suspans al evenimentelor la care ne așteptăm în romanele din acesată categorie dar pentru mine a fost ca și cum mi-am citit un jurnal, a fost ca o călătorie în timp plângând în timp ce citeam, trăind odată cu protagoniști tristețiile și bucurându-mă pentru ei, pentru asta îi acord 5 stele urcând în topul cărților preferate din acest an. O carte care ma făcut să simt mai multe emoții odată decât o serie de 4 cărți.

Autoarea Andreea Russo nu a învățat doar personajele să danseze, ci odată cu ele, m-a învățat și pe mine să dansez, după notele pe care le-a scris. Unul dintre aspectele care mi-a plăcut la acest volum este modul în care a fost structurat. Apreciez foarte mult ca în timpul lecturii, autorul să-mi dea posibilitatea să citesc perspectivele a mai multor personaje. De data aceasta am avut nevoie doar de două perspective: a Ameliei și a lui Mir. Am avut plăcerea să urmăresc evoluția Ameliei. Am putut simți ce și ea a simțit, am putut trăi ce a trăit și ea. La fel și în cazul lui Mir. Cât despre cât de repede se citește cartea, vă spun doar că eu am reușit să o termin în aproximativ o oră. În final, vă mai spun doar că Andreea nu a scris doar povestea băiețelului cu amintiri din viitor, ci a scris despre viață, iubire, ură, prietenie și împlinire. Andreea Russo ne arată a treia oară că nu trebuie să ne oprim din căutarea propriei ființe și că viața trebuie trăită aici și acum.

Am descoperit cărțile de tip jurnal pe când eram elev și am citit cu mult interes „Jurnalul adolescentului miop” de Mircea Eliade. De atunci am căutat să citesc și alte jurnale. Cel al Andreei Russo este foarte diferit deorece acțiunea se petrece într-un timp nedeterminat, să fie în trecut sau în viitor? În lumea noastră sau într-o altă lume? Pe parcursul întregii cărți predomină subiectul tandem moartea și arta, ce ne invită la exercițiul filozofic și existențial al lui „Hamlet” de William Shakespeare: A fi sau a nu fi? Lectura cărții „MoArt. Arta de a muri” de Andreea Russo a fost precum o meditație din care am ieșit mai împăcat cu mine însumi și cu viața pe care am fericirea să o trăiesc.

Andana, în vârstă de 21 de ani, este eroina operei de faţă „Fata cu vise alb-negru” de Andreea Russo; aceasta se descrie simplu: „sunt doar o puştoaică pe o motocicletă neagră care se ia la întrecere cu vântul”. Metaforic spus, „se ia la întrecere cu vântul” pentru mine simbolizează un act de curaj, însă acesta, curajul, este elementul lipsă din puzzle-ul vieţii tinerei fete. Pe lângă vise, întreaga viaţă a adolescentei este îmbibată în cerneală neagră: „nu mai suport să văd o floare neagră, oameni cu ochi negri, un cer alb, şi o lume alb-negru.” Protagonista îşi doreşte cu ardoare să devină detectiv, însă decizia sa nu este privită cu ochi buni de tatăl său, el însuși un detectiv formidabil. Pentru a-i demonstra că munca de detectiv este o muncă grea și riscantă, părintele fetei îi oferă acesteia un plic cu puţinele dovezi despre un caz vechi dar nerezolvat încă. O copilă de şaptesprezece ani a dispărut în ziua mare, în urmă cu douăzeci şi patru de ani fără nici o urmă, fără nici un martor. Rezolvarea acestei dispariţii este sinonimă cu imposibilul la prima vedere. Împreună cu Dio, Andana a început rezolvarea cazului misterios, cu prima oprire la arhivă. Mia Renaldi a fost singurul copil al familiei, a dispărut pe când avea şaptesprezece ani, în data de şaptesprezece iulie. Ella, prietena dispărutei, a fost ultima persoană care a văzut-o pe Mia. Fără poze sau alte detalii, eroina noastră are misiunea grea de a scoate adevărul la lumină, deci de a da de urma Miei fie ea vie sau moartă. Volumul de faţă m-a atras în primul rând datorită titlului misterios, a fost o lectură simplă, dar savuroasă pe final şi m-a impresionat faptul că scriitoarea din Chișinău este tânără şi înzestrată cu mult talent şi imaginaţie, deci viitorul literaturii este pe mâni bune. Recomand cartea tuturor iubitorilor de lectură, indiferent de vârstă sau de preferinţele literare!

Universul construit de autoare este unul foarte complex. Un mod de scriere impecabil, care te ating la suflet și îți dai seama cât de profund este sentimentul de iubire dintre mamă și fiu, iubit și iubită. Alegeri care îl marchează pe personajul nostru Mir și pe cei care îl iubesc , chiar dacă are un dar mai aparte față de ei și încearcă să-l înțeleagă prin ce trece din cauza acestui dar. Cartea te prinde din primele pagini și te face să te gândești la lucrurile cu adevarat importante la care nu te-ai gândit pâna acum. Câteva din acele lucruri ar fi legărura dintre mamă și fiu, prima iubire care te marchează și care o să-ți amintești cu drag peste ani și ani, problema de a fi diferit față de cei din jur. Cea mai imporatant lucru care îl înveți din aceast roman este să apreciezi prezentul și să-l trăiești din plin, deoarece o să pierzi multe lucruri dacă te gânește doar la trecut sau viitor. Amintiri din viitor este o carte de citit perfect într-o după amiază însorită de vară sau iarnă. Vă veți regăsi în multe momente în care i s-au întâmplat lui Mir și veți învăța niște lucruri esențiale despre cum să vă comportați cu cei din jurul vostru și în cine să aveți încredere. Dacă nu citiți această carte o să pierdeți o adevărată călătorie în viitor.

Un roman în care dragostea ia multe forme, începe cu inocența unei iubiri din tinerețe, care dictează că nimic rău nu se poate întâmpla, apoi răul își desfășoară aripile negre și iubirii i se alătură frica, mai târziu dragostea apare din nou, dar de data aceasta este respinsă din cauză că temerile și fricile fac echipă pentru a nimici iubirea. Ah! Dacă-ar știi tinerii cum să ocrotească și să ferească de rele iubirea, încă de la început de la primul fluturaș! „În umbra pașilor tăi” este povestea lui Theodor, un tânăr cu inima zdrobită în urma unui accident în care Paula, iubita lui, piere. Am citit destule povești de dragoste, cât să intuiesc anumite deznodăminte, însă în cartea de față, mi-a fost destul de greu, pentru că autorul Vitali Cipileaga a reușit ca în cele 242 de pagini să-mi alunge gândurile, de la certitudine la incertitudine, de la natural la supranatural…și într-un final m-a făcut să mă las pradă hazardului adică să citesc fără să încerc să intuiesc și mai apoi am fost surprinsă de final. Ce mi-a plăcut la această carte, este faptul că mi s-a părut a fi o carte contemporană, actuală, cu multe referințe la care am zâmbit a nostalgie, cum ar fi muzica dar mai ales locurile pe care obișnuiam să le frecventez pe vremea când locuim în București și care sunt menționate din abundentă, aici în carte. Nu știu cum se face dar în cele două seri în care am stat în compania cărții, citind-o, m-am simțit foarte apropiată și familiarizată cu personajele. Toate sunt bine conturate, și asupra tuturor planează misterul, în așa fel încât cititorul este îndemnat să nu rateze niciun detaliu care l-ar putea face să dezlege acțiunea plină de suspans în care scriitorul îl aruncă, fără milă pe Theodor. L-am îndrăgit, compătimit și chiar încurajat pe Theodor și am găsit în el, multe asemănări cu câțiva apropiați de-ai mei, dar chiar și cu mine însămi, acum mulți ani. Cu siguranță, este un roman psihologic în care se analizează calea spre refacerea unui suflet zdrobit, și veți găsi de toate: călătorii, trenuri și avioane, dar mai ales fericire, bucurie, prietenie, moarte, tristețe, iubire, admirație, înțelegere, dorință. Recomand acest roman, acelora în care speranța nu moare niciodată, nici atunci când totul pare fără cale de întoarcere.

În romanul „Te doresc”, o întâlnim mai puțin pe Babi și mai mult pe Step. Acesta se întoarce la Roma, după ce timp de doi ani a studiat la New York. Decide să plece în marele oraș după despărțirea mult prea dureroasă și neînțeleasă de Babi, fata pe care a iubit-o până la cer și deasupra lui. Și contrar aparențelor, încă se gândește la ea, încă o iubește, dar nu găsește momentul potrivit pentru a o reîntâlni și chiar se teme să o revadă. Citind romanul „Te doresc” veți descoperi o nouă viață a lui Step, un nou Step și o nouă poveste de dragoste. După ce am citit această carte am fost sigură că doresc să citesc romanul „De trei ori tu”, volumul 3 al trilogiei „Trei metri deasupra cerului”. Abia aștept să o citesc!

Există cărți care rămân în mintea noastră și există cărți care rămân în sufletul nostru. Romanul „De trei ori tu” din trilogia „Trei metri deasupra cerului” face parte din categoria cărților care rămân imprimate adânc în sufletul nostru. Este o carte despre dragoste cu toate nuanțele ei.