„Spre deosebire de alti romancieri, Dostoievski nu este interesat de o «unica viziune», ci prezinta situatia sub forma unei suite de unghiuri foarte diferite. Din acest motiv romanele sale sunt extrem de dramatice, sunt romane de idei, in care punctele de vedere conflictuale si personajele se dezvolta adesea intr-un crescendo insuportabil." - Mihail Bahtin

    „In spatele naratiunii despre tanarul Arkadi, «ideea» lui, tatal si familia lui, tulburarea, sperantele, umilirile si descoperirile lui, stau la panda tot felul de personaje coborate parca din tablourile lui Bruegel cel batran, personaje de toate varstele si din toate mediile sociale, pe care Dostoievski le foloseste pentru a prezenta o imagine panoramica a dezastrului inconjurator.” Andrew R. MacAndrew, University of Virginia

 

    “Parca nici nu mai am curajul sa povestesc. Toate astea s-au petrecut demult, dar si azi mai sunt pentru mine un cosmar. Cum de-a putut o astfel de femeie sa dea intalnire unui baietandru odios, cum eram eu pe atunci! Iata intrebarea care se pune in primul rand. Dupa ce m-am despartit de Liza, m-am repezit acolo, in goana cailor, iar inima imi batea sa se sparga, de ma intrebam singur daca n-am innebunit: ideea unei intalniri fixate de ea mi se parea o aberatie atat de izbitoare, incat era cu neputinta sa o crezi adevarata. Si, cu toate astea, eu nu ma indoiam catusi de putin. Dimpotriva, cu cat un lucru era mai de necrezut, il credeam mai realizabil.

    Ma nelinistea faptul ca trecuse de ora trei: „Daca mi-a dat intalnire, cum pot sa intarzii?" ma gandeam eu. Imi treceau prin minte tot felul de intrebari stupide: „Cum e mai bine sa ma arat, indraznet sau timid?" Dar erau numai ganduri fugare, fiindca inima mi-era stapanita de un sentiment mult mai puternic, desi nu l-as putea defini, in ajun, imi spusese: „Maine la ora trei voi fi la Tatiana Pavlovna", atata tot. Bine, dar mai intai, cand ma duceam la ea, ma primea intotdeauna intre patru ochi, asa ca imi putea spune tot ce credea de cuviinta si nu era nevoie sa se osteneasca pana la Tatiana Pavlovna; asadar, ce-o determinase sa-mi fixeze o intalnire in alta parte? Apoi se mai punea o intrebare: Tatiana Pavlovna va fi acasa sau nu? Daca e vorba de o intalnire, inseamna ca nu va fi acasa. Dar cum putea s-o faca sa plece, fara sa-i explice totul dinainte? Vasazica, si Tatiana Pavlovna cunoaste secretul. Gandul acesta mi se parea nebunesc si cam indecent, aproape trivial. Dar, la urma urmei, poate ca, pur si simplu, i se nazarise sa se duca la Tatiana Pavlovna si-mi comunicase aceasta intentie fara gand ascuns, iar eu imi inchipuiam cine stie ce."