Usor adus de spate, ca S-ul framintat de degetele lui Dumnezeu, trece printre noi de parca ne-ar cauta, dar parca n-am exista. Dar cind ajunge acasa, scrie o poezie cu toata incarcatura amanuntelor, omogenizate, recules si total daruit vocatiei lui literare. Adrian Popescu este un poet sobru si calm, care-si extrage din asumarea umilintei franciscane incarcatura spirituala a gesturilor celebrative si ne imbie la ceremonialuri poetice pure si ingenue, la un spectacol rezultat din combinarea materialitatii cu imaterialitatea, un spectacol al cuvintelor regizat cu tandrete, dupa un secret pe care-l detine. Numele lui se poate chema talent.
Cit priveste Italia, ii suntem vesnic datori...  - Titu Popescu 

Adrian Popescu

Poezia religioasa

Evenimentul fast al echinoxului

Iubirea pentru Italia

Noi exercitii de admiratie

Un portret