VASILE FLOREA (n. 1931), specialist in istoria artei, a fost editor activ la ESPLA, Meridiane si Artemis si a publicat numeroase carti, studii si articole privind arta romaneasca si universala. In afara unor lucrari de sinteza, elaborate singur sau in colaborare, precum Istoria artei romanesti in 1111 imagini, Arta romaneasca moderna si contemporana, O istorie a artei ruse, Enciclopedia artistilor romani contemporani sau Mica enciclopedie de arta universala, a realizat si monografii dedicate unor artisti romani si straini – Rafael, Goya, Aman, Petrascu, Sterian, Ciucurencu si Baltazar. De asemenea, are o bogata activitate de traducator si este membru al Sectiei de critica a Uniunii Artistilor Plastici din Romania.

Prezentul volum reprezinta o sinteza a fenomenului complex al artei de pe teritoriul Romaniei incepand din preistorie pana in zilele noastre. Pentru aceasta ultima perioada, fireste, lipsindu-i un recul in timp necesar sedimentarii realizarilor in domeniu, autorul nu a putut sa faca decat aprecieri aproximative si provizorii cu privire la ceea ce numim arta contemporana.

Bogat ilustrata, Arta romaneasca de la origini pana in prezent incearca sa dea o imagine de ansamblu sugestiva si cat mai cuprinzatoare a fenomenului abordat. Pentru o sistematizare judicioasa a informatiei, materia volumului este impartita pe capitole si subcapitole care corespund unor epoci, secole, arte si tehnici artistice.
Fragment din carte:

"SCULPTURA

BAROC prin excelenta, receptiv cu predilectie la ceea ce se adreseaza simtului tactil, secolul al XVII-lea a fost si in tarile romane un secol de afirmare hotarata a sculpturii. Schimbarea fata de trecutul ce se aratase indeosebi sensibil la artele bidimensionale, la culoare — adica la pictura a fost de-a dreptul brutala. O vadeste, in Moldova, contrastul izbitor dintre doua monumente pe care nu le desparteau in timp decat opt ani: Sucevita, un adevarat covor zugravit in culori luminoase, cu sute de scene, cu mii de personaje ce acopereau in interior si exterior peretii, si Dragomirna unde pictura abia daca isi mai face loc doar in altar si in naos, din pronaos si pridvor fiind complet eliminata spre a face loc carcasei pilastrilor si nervurilor din piatra fasonata, ca sa nu mai vorbim de exterior unde contraforti si pilastri, registre de arcade, brau in torsada, iar pe turla o adevarata dantela de piatra sculptata constituiau negatia insasi a picturii. Negatie si mai raspicat rostita de mesterii pietrari de la Trei Ierarhi si de la lacasuri unde sculpturalul atinge in manifestarea sa un adevarat delir. Si in evolutia sculpturii nu este de observat doar o crestere cantitativa fata de trecut. Motivele insele sunt uneori altele. In locul profilelor de sorginte gotica, in locul palmetelor si vrejurilor de inspiratie bizantina, dominante sunt acum motivele din orientul caucazian transmise prin filiera otomana stambuliota, cele proprii barocului apusean (mascheronii gravati in marmura cenusie a Trei Ierarhilor) sau pur si simplu motivele geometrice cultivate de arta populara romaneasca. Toate acestea la un loc, impreuna cu elementele gotice care mai dainuie in ancadramente, impreuna cu unele motive sugerate de Renastere confera sculpturii decorative din acest secol un caracter eclectic. Generalizat insa si aplicat unor structuri tipic moldovenesti sau tipic muntenesti, acest caracter dobandeste o nota de originalitate, edificiile astfel decorate neputand fi confundate cu nici un alt eclectism din nici o alta scoala nationala, stiut fiind ca nu mai putin eclectic se prezinta si barocul din alte tari: cel din Polonia, cel otoman, cel rusesc (asa-zisul stil Naraskin) etc. "