Arta secolului XX

Arta secolului XX a inceput in 1907, odata cu tabloul Domnisoarele din Avignona lui Picasso. Aceasta lucrare a marcat ruptura de trecut si totodata una din cele mai importante cai de cercetare viitoare. In fapt, primele miscari de avangarda sau desfasurat aproape simultan experimentele formale, lingvistice, tehnice si materiale ce vor caracteriza intregul secol: cubismul, expresionismul, arta abstracta, futurismul, dadaismul, au deschis portile unor noi posibilitati de expresie. Aparu se o noua relatie intre arta si realitate: artistii cochetau cu formele, obiectele si materialele si considerau arta o forma de limbaj. Alte idei apar dinspre filosofie si psihanaliza: picturile suprarealiste zugravesc inconstientul. Pe acest fundal, prima jumatate de secol pune Europa in fata a doua teribile razboaie mondiale. Picasso infatiseaza oroarea razboiului in tabloul Guernica; multi dintre confratii sai sunt obligati sa se refugieze din fata Germaniei naziste, care pune punct in mod brutal extraordinarei experiente artistice si pedagogice Bauhaus. Astfel, la inceputul anilor 1940, centrul vietii artistice se muta de la Paris la New York, unde limbajul sau se schimba neincetat. Pe de o parte, de-a lungul catorva ani, cercetarile artistice coboara la nivelul realitatii consumeriste si populare, pe de alta parte ele deschid asupra unor rezultate sofisticate tot mai indepartate de public. „Actiunea” este protagonista artei lui Pollock, care va da nastere de altfel artei pop conceptuale, artei minimaliste, etc. Intersectarile cu muzica, teatrul si mijloacele de comunicare in masa vor duce la aparitia happeningurilor. Obiectul artistic isi schimba forma permanent: artistul se preocupa de peisaj, de corp, de noile tehnologii, trecand in revista totodata operele artistice ale trecutului.