Agatha Christie a inceput sa lucreze la opera sa autobiografica in aprilie 1950 si a terminat-o cand avea in jur de 75 de ani, marturisind ca "a sosit momentul sa ma opresc. Asta pentru ca am impresia ca am spus tot ce era de spus despre viata mea". Desi e o lucrare autobiografica, Agatha Christie nu s-a lasat incorsetata de rigorile cronologiei. Frumusetea acestei carti consta in mare parte in libertatea naratiunii, al carei fir este dirijat dupa bunul plac al autoarei: mediteaza asupra compensatiilor varstei inaintate, isi aminteste trasaturi ale copilei Agatha. In acelasi timp, nu se simte obligata sa includa in relatarea sa orice amanunt sau orice intamplare - renumita sa disparitie, de pilda. Este evident ca prefera sa evoce in general partile amuzante ale existentei sale. Putini sunt cei care pot sa afirme ca au avut o viata mai intensa si mai plina de culoare, iar cartea de fata este, mai presus de orice, un imn inchinat bucuriei de a trai. Autobiografia, publicata in 1977, la un an de la moartea autoarei, este povestea fascinanta a vietii ei personale, incepand cu anii copilariei, trecand prin cele doua mariaje ale ei si cele doua razboaie mondiale si a experientelor de scriitoare si de participanta la expeditiile arheologice ale celui de-al doilea sot, Max Mallowan. Cartea este la fel de captivanta si bine scrisa ca oricare dintre romanele ei.