In loc sa aduca soarele, face sa ninga chiar in toiul verii. Cratitele si tigaile zboara incolo si incoace prin bucatarie, in loc sa se aseze singure la locul lor. Iar la scoala vrajitoarelor, Hilda o vrajeste pe cea mai buna prietena a ei, Lucia! Dar orice inceput este greu si nimeni nu s-a trezit dintr-odata Maestru-Vrajitor…
Fragment din poveste:
“Cand Hilda vine de la scoala, nu-l gaseste pe motanul Carlo. Hilda este disperata. Cauta sub fiecare tufa si sub fiecare copac din padure - pana cand ajunge la casa padurarului. Cine credeti ca este acolo, in gradina? Motanul Carlo! Se joaca prin iarba cu o pisicuta cenusie. Doi copii ii privesc razand.
- Buna! spune ea. Eu sunt vrajitoarea Hilda.
- Cum, o vrajitoare adevarata? striga baiatul. Te rog fa o mica vraja, sa vedem si noi!
Atunci Hilda clipeste din gene, pocneste de trei ori din degete si sopteste:
- Hocus-pocus, praf de stele,
In copac sa se iveasca
douazeci de acadele!
Bucurosi, copiii aduna repede toate acadelele. "