„Astfel in 1993, Berlusconi nu mai era in Italia sa natala doar un mogul media miliardar. Gratie diversei sale palete de afaceri, detinea si o anume putere politica. Avea influenta. Dar lucrurile nu stateau la fel de bine si in cadrul imperiului Berlusconi. Recesiunea din primii ani ai deceniului 1990 si scaderea substantiala a veniturilor din publicitate il afectasera profund. Imperiul sau de televiziune era in crestere, dar la fel erau si datoriile, care se ridicau acum la de peste patru ori valoarea capitalului net. Creditorii bancari din Milano si-au indreptat tirul spre Fininvest, fortand trustul sa aduca la conducere un manager profesionist extern pe nume Franco Tato, care avea misiunea de a diminua costurile si a reduce datoria companiei. Activitatea lui a fost atat de eficienta, incat dupa 24 de luni listarea la bursa a imperiului mediatic a fost declarata un succes care, la sfarsitul anilor '90, valora mai mult de 30 de miliarde de euro.

    Pe langa aceste probleme financiare, in 1992 si 1993 a aparut o alta: Berlusconi a inceput sa atraga atentia unui numar tot mai mare de adversari din justitia italiana. Mai multi magistrati milanezi ii analizau indeaproape implicarea in activitatile economice, astfel ca in mai putin de un an declansasera peste zece investigatii separate in privinta afacerilor lui imobiliare, de constructii si de media din Milano si Roma.

    Berlusconi isi aminteste foarte bine acea perioada, fiindca a constituit inceputul unei serii de mari scandaluri de coruptie care au zguduit scena politica italiana si care au culminat cu dizgratia, exilul si, cele din urma, condamnarea prietenului sau, Bettino Craxi. A fost debutul unui veritabil cutremur judiciar care a devenit cunoscut sub numele de Tangentopoli.

     Timp de peste doi ani, cativa magistrati din Milano au condus investigatii care au dus la arestarea unui numar urias de contabili si de colectori de taxe.”