Biblia de la Bucuresti (1688), cunoscuta si sub numele de Biblia lui Serban Cantacuzino, reprezinta prima traducere integrala a textului biblic in limba romana. Traducerea a inceput in jurul anului 1682 avand ca surse de plecare: Septuaginta (Venetia, 1687), Biblia sacra polyglotta (Londra, 1653-1657), Vechiul Testament (Nicolae Milescu-Dosoftei, 1662-1668), Noul Testament (Alba Iulia, Simion Stefan, 1648), comparate cu traducerile in limba latina si slavona. Traducerea a fost efectuata de catre un grup de carturari dintre care mentionam pe Ghermano Nisis si fratii Radu Greceanu si Serban Greceanu si a vazut lumina tiparului sub indrumarea tipografului sef Mitrofan.
La implinirea a 300 de ani de la moartea martirica a Sfantului Voievod Constantin, Stefan, radu si Matei, si cu Ianache sfetnicul, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a declarat anul 2014 drept An comemorativ al Sfintilor Martiri Brancoveni, in amintirea daruirii lor jertfelnice si toate fata de Dumnezeu si de neamul romanesc. Sfantul Constantin Brancoveanu, ctitor de locasuri sfinte in tara si peste hotare, iubitor al culturii si al artei crestine romanesti, aparator al credintei ortodoxe si sprijinitor al vietii bisericesti ortodoxe din Tarile Romane si din Patriarhiile Rasaritene si, mai presus de toate, martir pentru credinta crestina, ramane in memoria sufletului romanesc ca o figura luminoasa de marturisitor al credintei in Hristos cel Rastignit si Inviat, promotor al culturii crestine si masura a demnitatii romanesti.
[...]
Tiparirea pentru prima data a traducerii integrale a Sfintei Scripturi poate fi considerata o expresie a unitatii romanilor de pretutindeni, atat prin "colaborarea panromaneasca" a diferitelor personalitati care, in diverse epoci, au contribuit la aparitia ei, cat si prin difuzarea sa rapida in toate provinciile romanesti.
Astfel, Biblia lui Serban sau Biblia de la Bucuresti este rezultatul muncii de cel putin un secol a personalitatilor culturii din cele trei principate.