Bunico, spune-ne o poveste! o roaga cei doisprezece ursuleti pe ursoaica cea batrana, bunica lor. Si, cum unor ursuleti cum sunt ei li se potrivesc cel mai bine istorioarele cu animale salbatice, bunica-ursoaica le istoriseste intamplari cu prietenii ei, animale salbatice pe care le cunoscuse cu multi ani in urma, pe vremea cand fusese si ea tanara si in puteri si batuse pamantul in lung si-n lat.
Intamplari cu Tippy, cimpanzeul cel zvapaiat, cu Crocolino, crocodilasul caruia nu-i prea placea sa-si curete dintii, cu Tobias, elefantul cel istet, care i-a incropit sotiei un umbrar, cu Rafaela, girafa cea vorbareata, care nu-si tinea niciodata gura, cu Pin, pinguinul cel curios de la Polul Sud, cu Tilly, cel mai fricos tigrisor din toata jungla, cu Bela, zebra cea cu parul stralucitor si coama bine pieptanata, care si-ar fi dorit alte vesminte, cu Bruno, namila de urs care se dadea in vant dupa miere, cu fratii Leonard si Leopold, puii de leu cei incapatanati si care nu faceau niciodata ce le spunea mama lor, cu Karl, puiul de cangur cel sfios, care statea tot timpul cuibarit in marsupiul mamei, cu Pilu, pelicanul cel alb si cu pliscul urias, in care avea prostul obicei sa ascunda tot ceea ce sterpelea de la alte animale, cu Hippy, micul hipopotam dolofan si lenes...
Douasprezece povesti pentru tot atatia ursuleti sau copilasi, mai cuminti sau mai neastamparati, dupa cum se nimereste, fiecare cu povata ei, fiecare cu o invatatura!