Premiul Nadal 2015

   In 1938, scriitorul de romane populare Georges Miet este trimis de o editura din Paris sa investigheze moartea suspecta a unei tinere din Biarritz si sa scrie o carte despre cele intamplate. Folosindu-se de acest pretext, autorul ne duce in anul 1925, in celebra statiune Biarritz, un loc plin de glamour, unde o societate extrem de sofisticata isi traia cei mai fericiti ani. In incercarea de a rezolva misterul mortii tinerei, Georges Miet sta de vorba cu mai multe personaje, care de care mai surprinzatoare, iar cu fiecare noua depozitie incepem sa fim tot mai convinsi ca ceea ce a parut o sinucidere ar putea fi o crima.

    Roman polifonic, Cabaret Biarritz face radiografia unei epoci fericite, a unei societati care tocmai isi revenise dupa ranile adanci provocate de Primul Razboi Mondial, o panorama a aspiratiilor, a visurilor si a cosmarurilor pe care oamenii le aveau in vara anului 1925.

    “In Cabaret Biarritz ancheta politieneasca se impleteste magistral cu parodia sociala.” - El Pais
    “Dintr-o perspectiva postmoderna, Cabaret Biarritz aplica o lentila parodica asupra trecutului. Jose C. Vales este un scriitor de prima mana, de o forta imaginativa si stilistica iesita din comun.” - El Cultural

    Jose C. Vales (n. 1965) e un autor spaniol care a obtinut pentru romanul sau Cabaret Biarritz Premiul Nadal unul dintre cele mai importante premii literare acordate in Spania. Jose C. Vales e foarte implicat in lumea editoriala, fiind el insusi editor si un foarte apreciat traducator din limba engleza. De asemenea, scrie critica literara si face jurnalism cultural, participand la numeroase dezbateri in media pe teme literare.

    Fragment din romanul "Cabaret Biarritz" de Jose C. Vales:

    “Leon Vignemale. Pilot de aerostat

    Dupa parerea mea, nu exista un obiect mai elegant si mai distins decat un montgolfier. In timpul Marelui Razboi, multe state l-au folosit pe post de supraveghere a orizontului, insa odata sfarsit cumplitul macel, multi aventurieri au ales acest nemaipomenit mijloc de transport pentru a se adanci in teritorii neexplorate. Unii chiar au vrut sa duca la bun sfarsit aventura celor trei englezi ai domnului Jules Verne, iar altii s-au gandit sa ajunga la poli cu aerostatul nostru.
    In Biarritz, domnul Ricard a fost cel care a finantat expozitiile aerostatice, cu ajutorul de nepretuit al Societatii Prietenilor Aeronauticii Universale. De fapt, domnul Ricard era membru fondator si directorul acestel societati.
    Inca de la primele ore ale diminetii au inceput sa soseasca la aerodrom primii pustani hotarati sa nu le scape niciun detaliu de la operatiunile necesare punerii in functiune a unui ballon. Demonstratia era fixata la ora cinci dupa-amiaza, cand se presupunea ca aerul nemiscat al inserarii va permite inaltarea balonului si poate chiar realizarea unui scurt zbor. Dupa pranz, au inceput sa soseasca domnii interesati de noile cuceriri ale tehnologiei si doamnele curioase. Pentru ca domnul Ricard ceruse sa fie amenajate cateva corturi albe, pline de gustari, sampanie, racoritoare, dulciuri si fructe - in definitiv era o zi estivala, - au venit si persoane nu neaparat interesate de lumea aeronauticii, dar care, pe de alta parte, dadeau culoare evenimentului. Locul s-a umplut de umbrelute albe, palarii de Panama, canotiere, palarii cu pene, costume tesute sau din voaluri de matase care unduiau la cea mai usoara briza si se mulau intr-un mod cat se poate de surprinzator pe formele femeilor, de pantofi albi si galbeni, de sandale romane, de evantaie din pene si cate si mai cate nebunii vestimentare care faceau parte din minunatiile statiunii Biarritz din anii 1920.”