„Talentul scriitoricesc al lui Sanderson si forta narativa pura m-au captivat pe tot parcursul povestii. Prin Calea regilor, Sanderson se impune ca una dintre figurile preeminente ale genului fantastic, iar numele lui va sta alaturi de cele ale lui Tolkien, Leiber, Moorcock, Robert Jordan si George R.R. Martin. Recomand aceasta carte fara rezerve si consider ca va deveni unul dintre reperele literaturii fantasy, la care se va raporta intreaga suita de romane scrise de aici inainte.“
Rob H. Bedford, SFFworld.com

„Sanderson scrie cu pasiune, iar acest lucru se oglindeste in personajele pe care le creeaza si care par a prinde viata dincolo de paginile cartii.“

    Fragment din romanul "Calea regilor. Volumul 1" de  Brandon Sanderson:

    "— Dezgoleste-ti pieptul, sclavule, porunci ea.
    Kaladin se uita in ochii ei albastri si nevoia s-o scuipe il coplesi, aproape irezistibila. Dar nu. Nu, nu si-o putea ingadui. Nu si cand exista o sansa. Isi scoase mainile din vesmantul lui ca un sac, care-i cazu pana-n talie, lasandu-i pieptul la vedere. In ciuda celor opt luni de sclavie, era mult mai musculos decat ceilalti.
    — Cam multe cicatrice pentru cineva atat de tanar, comenta femeia nobila, pe un ton meditativ. Esti soldat?
    — Da.
    Vantsprenul lui zbura ca o sageata spre femeie si ii cerceta fata.
    — Mercenar?
    — Din oastea lui Amaram, raspunse Kaladin. Cetatean de al doilea nahn.
    — Fost cetatean, se grabi Tvlakv sa se amestece. A...
    Ea il facu din nou sa amuteasca, inaltandu-si nuiaua si privindu-l cu asprime. Pe urma intrebuinta aceeasi nuia ca sa dea parul lui Kaladin deoparte si-i inspecta fruntea.
    — Glifa shash, spuse pocnind din limba.
    Mai multi osteni din jurul ei se apropiara, cu mainile pe sabii.
    — Acolo de unde vin eu, sclavii care merita asa ceva sunt pur si simplu ucisi.
    — Sunt norocosi, zise Kaladin.
    — Si cum ai ajuns aici?
    — Am ucis pe cineva, raspunse el, pregatindu-si cu grija minciunile.
    „Va rog", isi zise in gand, adresandu-li-se Heralzilor. „Va rog." Trecuse mult timp de cand nu se mai rugase pentru nimic.
    Femeia isi inalta o spranceana.
    — Sunt un criminal, Luminatie, continua Kaladin. M-am imbatat, am facut niste greseli. Dar pot folosi o sulita la fel de bine ca orice alt barbat. Puneti-ma in oastea lumninlordului vostru. Lasati-ma sa lupt din nou.
    Era o minciuna bizara, dar ea nu l-ar fi lasat niciodata sa lupte daca l-ar fi crezut dezertor. Era mai bine sa creada ca i se-ntamplase sa ucida pe cineva.
    „Va rog"... isi zise in gand. Sa fie din nou ostean i se parea, deodata, cel mai maret lucru pe care si-l dorise vreodata. Ar fi fost cu mult mai bine sa moara pe campul de lupta decat sa-si iroseasca viata varsand oale de noapte.”