Sabina scria, intre pauze rozand cu dintii marunti capatul de lemn moale al creionului A. W. Faber nr. 3 si cu ochii intre-deschisi intrevazand cu extatica admiratie pe Annie, in rochia ei vaporoasa si fina, ca praful albastru de pastel. O Annie anturata de tineri sportivi si fotogenici, tarand ca o trena prin mijlocul saloanelor festiv luminate dara de priviri invidioase a tuturor celorlalte femei. Orice ar spune Costea, viata nu e intotdeauna atat de posaca si de respingatoare! Pare asa numai unui morocanos ca el.