„Cancelaria” este cartea de debut a unei scriitoare din Constanta, Simona Silvia Badulescu, o carte scrisa sub forma unui jurnal, a unei rabufniri fata de neajunsurile unei meserii pline de responsabilitate – cea de profesor.
   Veti putea patrunde in universul adesea interzis al cancelariei, acolo unde cei pe mana carora incape educatia generatiilor de maine nu mai au secrete. Intrigi intre colegi, situatii umilitoare la clasa, lipsuri financiare – toate acestea dezvaluie adevarata situatie a invatamantului romanesc, data pe fata de o profesoara ce nu mai are nimic de pierdut.
   O carte usoara, plina de experiente cel mult banuite, niciodata confirmate.

     CUPRINS:

PREFATA
Capitolul I. STUDENTIA
Capitolul II. PRIMA ZI DE SCOALA
Capitolul III. FOAME SI CORUPTIE
    I. BIROUL DE TRADUCERI. • II. MANGALIA • III. MOARTEA TATALUI • IV. DIRIGENTIA • V. BANCHETUL • VI. BACALAUREAT 2009 • VII. OLIMPIADA TIGANILOR
Capitolul IV
    I. NEPOTISM SAU CLICA TATAROAICELOR • II. PROGRAMUL EDUCATIONAL „A DOUA SANSA"
Capitolul V. REPLICI DIRECTORIALE
    I. SCAUNELE RUPTE • II. CD-PLAYER-ul • III. BLUGII • IV. CABINETUL MEDIA AL SCOLII
Capitolul VI. CURSURI DE PERFECTIONARE
Capitolul VII. FLATERIE
    I. DOAMNA D • II. DOAMNA Z • III. FUM • IV. TOALETA PROFESORILOR
Capitolul VIII. GARDIANUL ERUDIT
Capitolul IX. INCULTURA
Capitolul X. CONFLICTE INTERCOLEGIALE
Capitolul XI. GRESEALA INCEPATORULUI
Capitolul XII. LA SCOALA, CA PARINTE
Capitolul XIII. ELEVII ANTI-SCOALA
Capitolul XIV. PROFESORII SI JURNALISTII
Capitolul XV. OAMENI FRUMOSI. • VERONICA
Capitolul XVI. EU, LA FINAL DE CARIERA
    Fragment din volumul "Cancelaria" de Simona Silvia Badulescu:

    “Ani de zile ma zbat pentru achizitionarea unui CD-player. Vreau sa organizez serbari si nu am un banal CD-player. Intr-un final, problema se rezolva cu un simplu telefon dat de director unui responsabil cu materialele didactice. Se aproba instantaneu. CD-playerul se cumpara, un Panasonic mare si puternic, lucrez cativa ani cu el vreo doi sau trei, apoi dispare. Cadrele didactice il tineau in camaruta femeii de serviciu. Femeia de serviciu spune ca in timpul verii l-au furat muncitorii care au lucrat la renovarea scolii. Ma apuc iar sa ma cert cu conducerea pentru achizitionarea altui CD-player. Problema este ca nimeni nu ma sustine, nici profesoara de muzica, nici invatatoarele care au nevoie de asa ceva, nimeni nu deranjeaza conducerea. Totul ramane in carca mea. O observ pe profesoara de muzica, pregateste elevii excelent, in fiecare an elevii ne colinda de Craciun, constat ca este o profesoara foarte valoroasa. Dar cu ce lucreaza? Un difuzoras mititel pe care il ataseaza la telefonul mobil. O intreb de unde are acel difuzoras.
    — E al scolii, cumva?
    — Nu, mi l-a adus un elev, l-am imprumutat si trebuie sa i-l returnez.
    Ma duc la directoarea adjuncta (cea cu scaunele) si insist sa cumpere un CD-player.
    — Dar nu sunt bani, Simona, de unde bani?
    — De unde au fost si pentru renovare, si pentru dulapuri si pentru scaune. Toate scaunele din cancelarie s-au innoit, numai cele de la clase, nu. Cadem de pe scaune, nu va pasa. Nu avem cu ce lucra la ore, nu avem materiale didactice, nu va pasa.
    — Nu stiu, draga, alti bani nu mai sunt, vrei CD-player, descurca-te singura. Profesoara de muzica cum s-a descurcat? DESCURCA-TE si tu cum poti!
    — Ce replica comunista! imi spun in gand. Cu voce tare spun:
    — De mult ma descurc singura, imi aduc de acasa materialele didactice, dar e normal asa ceva? Traim in mileniul al treilea si nu avem un banal CD-player in scoala? Ar trebui sa existe vreo trei, sa nu se certe profesorii pe el."