Aceasta carte s-a nascut dintr-un impas: acela de a raspunde pe cat posibil clar, intr-un context teoretic, dar nu excesiv teoretizat, ce este si ce asteapta de la noi si de la ea insasi "literatura comparata". De la cercetatorii in domeniu, de la studentii filologi si, de ce nu, de la cititorii de placere, care fac uneori comparatism fara sa stie: ridica ochii din pagina si, intrigati de un deja-vu, tintuiesc scrutator, detectivistic, raftul de carti din fata; ciulesc urechea la un "nu stiu ce s un nu stiu cum" care face ca muzica lui Jacques Brel ori Leonard Cohen, revarsata peste zgomotul strazii, din radioul de la bordul masinii, sa se potriveasca minunat cu versurile care curg odata cu ea; ori descopera pe neasteptate ca romanele lui Jules Verne, citite in adolescenta, au devansat tehnologia de secol XIX, prefigurandu-l pe urmatorul. Derivata dintr-un curs de literatura comparata pentru studentii filologi, aceasta carte vizeaza in Continuare publicul si finalitatea initiale. intrebarea de la care pleaca ea este "cum poti sa fii persan" in contextul contemporan al stiintei literaturii - "cum poti sa fii comparatist" in vremuri de criza, de criza a disciplinei vreau sa spun. - Autoarea