Dreptul familiei ed.4 - Emese Florian

Spre deosebire de alte ramuri ale dreptului civil, finalitatea normelor dreptului familiei nu este aceea de a institui o justiţie comutativă, ci de a organiza instituţii de pază ale „stării de bine”, personale şi patrimoniale, a fiecăruia din membrii familiei, prin echilibrul între independenţa fiecăruia şi solidaritatea intrafamilială. 

Dispoziţiile noului Cod civil „Despre familie” se remarcă prin tendinţa de „contractualizare” a materiei, de a lăsa la îndemâna soţilor libertatea fără precedent în legislaţia noastră de a-şi organiza prin acordul lor viaţa conjugală, îndeosebi în compartimentul patrimonial – calitativ subordonat celui personal – ca reflex al autonomiei personale, profesionale şi sociale a fiecăruia dintre soţi, şi de a regla tot astfel, prin acordul lor, conflictele familiale. Aceste prevederi, cu unele excepţii, sunt aplicabile inclusiv căsătoriilor în fiinţă la data intrării în vigoare a legii.

Filiaţia, atuu-ul apartenenţei la o familie anume, este consacrată prin norme care acoperă gama de nuanţe între triumful adevărului biologic – dreptul la acţiune în tăgada paternităţii a presupusului tată biologic – şi secretul ascendenţei – în cazul reproducerii umane asistate cu terţ donator, şi este gestionată, ca privilegiu al responsabilităţii, într-un balans al autorităţii părinteşti şi al interesului superior al copilului, ca regulă prin acordul părinţilor, deopotrivă şi în aceiaşi termeni în timpul căsătoriei, în afara căsătoriei şi după divorţ. 

Fii primul care adauga un comentariu ...