Aceasta lucrare, una dintre ultimele carti ale Sfantului Ioan de Kronstadt publicate inca din timpul vietii acestuia, reprezinta o chintesenta a intelepciunii practice dobandite de marele duhovnic si ascet in urma unei jumatati de veac de slujire adusa lui Dumnezeu si aproapelui, adevarata „scoala a vietii duhovnicesti”, cum a si dorit‑o autorul.
Poate ca cea mai exacta apreciere a insemnatatii scrierilor sfantului a fost facuta de catre parintele Gheorghe Florovsky, celebrul teolog rus: „Acesta este jurnalul unui contemplativ, nu al unui moralist. si rugaciunea nu este lirism, nu este doar nazuinta a sufletului, ci tocmai intalnire cu Dumnezeu, suflare a Duhului, realitate duhovniceasca... La parintele Ioan se deschide din nou calea uitata a cunoasterii lui Dumnezeu prin experienta, si in aceasta experienta, duhovniceasca si euharistica, este depasit orice psihologism teologic.”