Intalnirile memorabile, prieteniile adevarate, acestea sunt, pana la urma, averea cea mai de pret cu care se infatiseaza fiecare in fata lui Dumnezeu. Cate intalniri implinite a realizat!… Intalniri la care Hristos sa fi fost prezent intr-un fel sau altul, oricat de discret. Caci lui Dumnezeu ii place discretia, nu tambalaul. Aceste intalniri pot fi de multe feluri.
Uneori insotesc indelungi con-vietuiri si/sau prelungi con-vorbiri. Adastari paradiziace! Poate sa fie asa, dar nu neaparat. Caci, alteori sunt intalniri fulgurante, care se realizeaza printr-o privire, printr-un cuvant, printr-un gest. Numai te incrucisezi (iata, un cuvant care-si trage obarsia din cruce!) cu cineva, schimbi eventual cateva cuvinte sau numai un suras, si asta inseamna ceva pentru tine, adauga ziditor, poate chiar salvator, pentru momentul acela. Poate sa fie in ele atata daruire, atata bunavointa, atata gingasie, incat reciproca rodirea lor sa fie numai buna de tezaurizat, sa atarne greu in traista implinirilor tale, cu care te infatisezi intru buna primire in fata lui Dumnezeu. Sa atarne mai greu decat convietuiri de ore, de zile si de ani. Te urmareste toata viata imaginea lui, intalnirii aceleia, trairea pe care ai avut-o atunci…
Minunat este ca te poti intalni, in anumite situatii, cu sfinti, chiar. Nu din aceia din sinaxare, ci din cei vietuind langa tine, in aceasta lume si in acest timp. Sunt cativa din cei infatisati in galeria de portrete din aceasta carte despre care marturia mea, fara ezitare, aceasta este: „Sunt sfinti!”
Prin toate aceste intalniri iti vorbeste Dumnezeu, te intalnesti si cu El. Pentru ele merita sa traiesti, fie ele de o clipa sau de viata indelungata. Din lumina si ardoarea lor te hranesti vital si o poti raspandi mai departe.
Suntem cu cartea aceasta ca intr-o expozitie retrospectiva de portrete… Aflam in ea varii alcatuiri: schite, crochiuri, desene, acuarele, panze mai compuse, tablouri mai ample… Cele mai multe au mai fost expuse… Cu alte cuvinte, publicate cu diferite prilejuri. Sunt portrete de oameni care, indeobste, au insemnat ceva pentru societate, cel mai adesea pentru Biserica. Dar nu totdeauna. La o privire atenta sunt, realmente, „de la vladica pana la opinca”, adica de la patriarhul ecumenic pana la simpli tarani. Din unele puncte de vedere, cei din urma pot fi la fel de pretiosi si de importanti in privirea stravazatoare a lui Dumnezeu ca si cei dintai. Toti sunt oameni cu care am fost, la un moment dat, intr-o impreuna inspirare. Oricum, au insemnat ceva, insotindu-ma pe Cale, adaugand bunei existente.
Portretele zugravite au venit in urma a diferite imprejurari: prezentari, de cele mai multe ori insotind interviuri, aniversari, dar mai adesea evocari, dupa moartea unor persoane dragi, prefete, prezentari ale unor autori, vorbiri la vernisaje… Unele au fost solicitate anume de vreo redactie sau de vreo persoana, altele impuse de o situatie sau de alta. Ele (re)prezinta felurite situari si felurite raportari. Cat despre mine, eu sunt locul lor geometric, in teritoriul unei geometrii a persoanei, spirituale, dezvoltate in duh de intalnire, de oglindire.
Am simtit nevoia sa strang toate aceste zugraviri ca intr-un album de familie. Sunt fotografii mai clare, fotografii mai estompate... Oricum, ele sunt urmarea unor intalniri si a trairilor pe care le-au indus. Au fost, totodata, si acte de cunoastere, in care m-am simtit mereu frumos implicat, admirativ, inspirator, incurajator. Alaturi de acesti oameni m-am simtit mai cu rost pe lumea aceasta. Chiar daca de unii ma leaga o duiosie mai mare, o impreuna calatorire mai indelunga, tuturor le sunt recunoscator. Mi-au jalonat in chip fericit parcursul vietii. Parcurgand cuprinsul lucrarii, poti avea impresia unui soi de pomelnic. In fond, asta si este! Desigur, sunt multi alti oameni foarte importanti pentru mine si extrem de dragi mie care nu apar, pentru ca nu a fost prilejul care s-o solicite… Pentru unii poate ca va veni totusi, intr-o buna zi, indemnul, fie el exterior sau launtric. Altii vor ramane, in mod sigur, „scrisi” numai in inima mea… Port nadejdea implinirii in alta lume a ceea ce a ramas numai pornit aici, a unei impreuna-locuiri vesnice la loc de tihnita implinire, in preajma lui Hristos, prin El, a Sfintei Treimi.

Costion Nicolescu