Am inceput talmacirea de fata a Rugaciunii Sfantului Efrem prin analiza pacatelor ce par mici: trandavia, grija de multe, iubirea de stapanire si grairea in desert, dar care in realitate sunt insemnate, si am incheiat‑o prin analiza osandirii aproapelui, care pentru multi pare inofensiva si chiar virtuoasa, pe cand in realitate aceasta aduce mantuirii o vatamare hotaratoare. La mijloc au ramas virtutile: curatia, smerita cugetare, rabdarea si dragostea. Ni se prezinta un tablou straniu: de‑a stanga si de‑a dreapta, pacatele, iar la mijloc, virtutile cele mai inalte!

Ce invatatura ziditoare ne da structura aceasta a Rugaciunii Sfantului Efrem? Iat-o: pe taramul vietii pamantesti, virtutile si pacatele cresc impreuna. Primele conduc catre mantuire, iar cele de pe urma duc la pierzare. Intre virtuti si pacate, desi opuse unele fata de altele, exista o anume legatura: ele se dezvolta pe unul si acelasi teren – in inima omului. Pacatele cauta sa inabuse virtutile, insa virtutile pot, luptand cu patimile opuse lor, sa se intareasca si sa prinda radacina in suflet. (Arhimandrit Serafim Alexiev)