Cartea nuntii ed.2016
Inainte de editarea primului volum de versuri, G. Calinescu s-a relevat in 1933 — ca romancier. Parodie a literaturii desuet-patriarhale a „intoarcerii la cuib", Cartea nuntii e, in acelasi timp, o scriere in care la adapostul fictiunii, autorul se autoportretizeaza si zugraveste ambianta familiala dintr-un mediu mic-burghez analog celui in care el insusi copilarise si isi traise adolescenta. Naratiunea evolueaza pe un fond de poezie a vetustului, a increatului si a dezagregarii, idila incheiata prin casatorie a cuplului Jim — Vera fiind infatisata ca o negatie a mediului sufocant in care vietuieste inainte de nunta viitorul mire. Lista de babe celibatare, matusile lui Jim, locatarele „casei cu molii", simbolizeaza sterilitatea. Edificiul, cu pereti in care ele vegheaza ca intr-o trista vizuina, ocroteste un mod de existenta propriu unor randuieli anacronic balcanice, un climat moral perpetuat din epoca matriarhatului. Prin opozitie, casnicia celor doi tineri devine simbolul prefacerii innoitoare, al instaurarii lumii moderne pe ruinele celei vechi, al triumfului civilizatiei asupra naturii primare. - Dumitru Micu
Carte recomandata de Ioan-Aurel Pop in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
Fragment din romanul Cartea nuntii de George Calinescu
" MARELE DIVAN
Peste noapte Jim avu visuri freerice. Vera intr-o rochie alba, vaporoasa, ce-i da infatisare de fluture, zbura pe deasupra unui nemarginit lac verde inconjurat de munti inalti, inzapeziti. Fata se prefacea in spuma si se pierdea in apa, care in gandul visatorului era Adriatica. Jim in costum de baie sari in apa si incepu sa se dea la fund in lichidul translucid care ii risipea parul si-l refracta prelungit. Departe, pe funduri, un candelabru enorm cu brate multe ca o sepie de lumini, tremura sclipitor si crestea vertiginos pe masura ce Jim batea apa cu picioarele. Cu cat se apropia de fund, cu atat apa se rarefia si becurile candelabrului se indepartau. Dintr-un glob mare se desfacu un sarpe lung din lame de argint si bijuterii, care incepu sa se invarteasca in spirala si sa se ridice spre inotator. Jim recunoscu in capul reptilei pe M-me Policrat. Apoi toate luminile cazura in abis, rotindu-se in sisteme planetare si cantand o muzica suava de orgi si clopotei. Cand se scula, ceasul potrivit la orele opt era in plina activitate muzicala.
Jim se intinse in caldura patului si se lasa in voia gandurilor. In soba pocnea focul de curand aprins si geamurile erau inflorite de zapada. Se simtea atat de bine incat i se parea ca ingerii zboara prin aer. Ideea ca era logodit cu Vera il navali, imbatandu-l cu vinuri necunoscute pana atunci, mirandu-l ca intr-o hotarare asa de nepre - vazuta se poate gasi atata fericire. Dragostea pentru Vera se stran-sese in el picatura cu picatura si acum era uimit sa se vada plin de un lac linistit si limpede. Rase la gandul ca-si inchipuise posibila o legatura cu Dora sau Lola, fete independente, cautatoare de stiluri personale, lipsite de ingenuitate pe care temperamentul lui autoritar o cerea. Dar ceea ce il facu sa se simta nou era un sentiment de suavitate si protectie pudica — ce-i dadea scrupule de constiinta si-l indemna sa sfarme orice insinuare lasciva a imaginatiei. Pe Dora si pe Lola le dezgolise in gand, dorise sa le seduca in chip rece, ca sa-si satisfaca o vanitate virila si se simtea tulburat langa ele de parfumul lor feminin si de viziunea fugitiva a unui genunchi scapat de sub rochie. Cand in apa marii vazuse incordarea si descordarea pulpelor albe ale Dorei, inotase cu o voluptate rece, cautand sa-si sincronizeze miscarile cu ale ei si simtindu-i de departe vibratia trupului. Daca insa o mana a inchipuirii tragea ciorapul de pe pulpa Verei, alta mana se grabea s-o acopere si Jim incerca o emotie noua, inrudita cu aceea a paternitatii. Usoarele lascivitati ale gandului aveau ceva idilic si angelic."
Descrierea produsului
Inainte de editarea primului volum de versuri, G. Calinescu s-a relevat in 1933 — ca romancier. Parodie a literaturii desuet-patriarhale a „intoarcerii la cuib", Cartea nuntii e, in acelasi timp, o scriere in care la adapostul fictiunii, autorul se autoportretizeaza si zugraveste ambianta familiala dintr-un mediu mic-burghez analog celui in care el insusi copilarise si isi traise adolescenta. Naratiunea evolueaza pe un fond de poezie a vetustului, a increatului si a dezagregarii, idila incheiata prin casatorie a cuplului Jim — Vera fiind infatisata ca o negatie a mediului sufocant in care vietuieste inainte de nunta viitorul mire. Lista de babe celibatare, matusile lui Jim, locatarele „casei cu molii", simbolizeaza sterilitatea. Edificiul, cu pereti in care ele vegheaza ca intr-o trista vizuina, ocroteste un mod de existenta propriu unor randuieli anacronic balcanice, un climat moral perpetuat din epoca matriarhatului. Prin opozitie, casnicia celor doi tineri devine simbolul prefacerii innoitoare, al instaurarii lumii moderne pe ruinele celei vechi, al triumfului civilizatiei asupra naturii primare. - Dumitru Micu
Carte recomandata de Ioan-Aurel Pop in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
Fragment din romanul Cartea nuntii de George Calinescu
" MARELE DIVAN
Peste noapte Jim avu visuri freerice. Vera intr-o rochie alba, vaporoasa, ce-i da infatisare de fluture, zbura pe deasupra unui nemarginit lac verde inconjurat de munti inalti, inzapeziti. Fata se prefacea in spuma si se pierdea in apa, care in gandul visatorului era Adriatica. Jim in costum de baie sari in apa si incepu sa se dea la fund in lichidul translucid care ii risipea parul si-l refracta prelungit. Departe, pe funduri, un candelabru enorm cu brate multe ca o sepie de lumini, tremura sclipitor si crestea vertiginos pe masura ce Jim batea apa cu picioarele. Cu cat se apropia de fund, cu atat apa se rarefia si becurile candelabrului se indepartau. Dintr-un glob mare se desfacu un sarpe lung din lame de argint si bijuterii, care incepu sa se invarteasca in spirala si sa se ridice spre inotator. Jim recunoscu in capul reptilei pe M-me Policrat. Apoi toate luminile cazura in abis, rotindu-se in sisteme planetare si cantand o muzica suava de orgi si clopotei. Cand se scula, ceasul potrivit la orele opt era in plina activitate muzicala.
Jim se intinse in caldura patului si se lasa in voia gandurilor. In soba pocnea focul de curand aprins si geamurile erau inflorite de zapada. Se simtea atat de bine incat i se parea ca ingerii zboara prin aer. Ideea ca era logodit cu Vera il navali, imbatandu-l cu vinuri necunoscute pana atunci, mirandu-l ca intr-o hotarare asa de nepre - vazuta se poate gasi atata fericire. Dragostea pentru Vera se stran-sese in el picatura cu picatura si acum era uimit sa se vada plin de un lac linistit si limpede. Rase la gandul ca-si inchipuise posibila o legatura cu Dora sau Lola, fete independente, cautatoare de stiluri personale, lipsite de ingenuitate pe care temperamentul lui autoritar o cerea. Dar ceea ce il facu sa se simta nou era un sentiment de suavitate si protectie pudica — ce-i dadea scrupule de constiinta si-l indemna sa sfarme orice insinuare lasciva a imaginatiei. Pe Dora si pe Lola le dezgolise in gand, dorise sa le seduca in chip rece, ca sa-si satisfaca o vanitate virila si se simtea tulburat langa ele de parfumul lor feminin si de viziunea fugitiva a unui genunchi scapat de sub rochie. Cand in apa marii vazuse incordarea si descordarea pulpelor albe ale Dorei, inotase cu o voluptate rece, cautand sa-si sincronizeze miscarile cu ale ei si simtindu-i de departe vibratia trupului. Daca insa o mana a inchipuirii tragea ciorapul de pe pulpa Verei, alta mana se grabea s-o acopere si Jim incerca o emotie noua, inrudita cu aceea a paternitatii. Usoarele lascivitati ale gandului aveau ceva idilic si angelic."
Detaliile produsului