„Unii intelectuali evrei din perioada celui de-al Doilea Templu au ajuns sa il considere (pe Enoh) o figura centrala din istoria sacra.

Acestia i-au contribuit un corp important de doctrine revelate si l-au ridicat la un statut care echivala si chiar concura cu cel al lui Moise, legiuitorul Israelului. Ei au fost cei ce au pornit o traditie care a continuat sa evolueze cu o vitalitate surprinzatoare pana in Evul Mediu si care a constituit o provocare neintrerupta pentru paradigma mozaica dominanta a iudaismului.

Ei au creat o figura care, mergand dincolo de iudaism, a fost asimilata in crestinism, gnosticism si islam, devenind unul din invatatorii religiosi universali ai antichitatii tarzii. In pofida originlor sale obscurse, Enoh s-a bucurat de una dintre cele mai ilustre cariere ce tin de mit si legenda din randul tuturor patriarhilor biblici.“ -  Philip E. Alexander