Cealalta fata a umbrei
Cealalta fata a umbrei
Este o carte de care nu te poti apropia oricum, daca nu esti pregatit sa simti ca fiecare cuvant nu este gata doar sa vorbeasca, ci sa si existe: cumpatat, riguros, tandru, sobru, virulent, scrutator, nostalgic, reflexiv, asa cum ne-a obisnuit poeta in toate volumele sale [...] Autenticitatea rostirii, trairile grave transpuse intr-un limbaj metaforic dens, concentrat, frazarea inventiva sunt numai cateva trasaturi care o impun pe Maria Pal in panorama poeziei contemporane. - Nicoleta Milea (2018)
Celor cincizeci de poeme li se alatura tot atatea compozitii plastice, care ni se par din specia graficii de sevalet. Ele traduc intr-un alfabet plastic-vizual temele ce strabat paginile cu text ale cartii: vanitatea existentei, curgerea timpului, marile mistere, suferinta umana si moartea ca atribute si conditie ale vietii. Desenele topesc in ele o diversitate de experiente spirituale, dar si culturale, afective, dar si mitologice, care ajuta in egala masura la clarificarea constiintei de sine. Aproape din fiecare pagina grafica sare la cititor o forma fantastica, filtrata printr-un vitraliu asezat intre bine si rau. - Viorel Muresan (2009)
Scindat anume (”si fiecare dintre noi/ isi citeste jumatatea sa de poem/ sub privirea plictisita a corbului”), eul poetic isi preumbla pe scena lumii fata tacut-uimita, in vreme ce ipostaza secunda, cea vorbitoare, ii descrie evolutia, tu-ul avand, in aceasta formula, semnalmente sfasietoare de, deopotriva, impersonalizare si instrainare neta, dar si de intimitate si apartenenta. Dincolo de feluritele interpretari pe care le suporta aceasta modalitate poetica, e vorba in plus de o anume pudoare a confesiunii, de incapacitatea dezvaluirii brutale a interioarelor vulnerate, dar si de inca pretul pus pe rasfrangerea ”frumoasa”, inalta, transfigurata a existentei in vers. Poemul spera o ingreunare a intelesurilor ce aluneca printre degete, o rotunjire a lor (...). - Irina Petras (2009)
Acela nu stie
cine intinde laturi pentru pasarea libertatii
cine refuza de-a intalni absolutul
cine interzice drepturi taind toate puntile
cine interzice trairea frumosului oricand si oriunde
acela nu-si poate explica de ce o soapta
este mai puternica decat orice trasnet
Descrierea produsului
Este o carte de care nu te poti apropia oricum, daca nu esti pregatit sa simti ca fiecare cuvant nu este gata doar sa vorbeasca, ci sa si existe: cumpatat, riguros, tandru, sobru, virulent, scrutator, nostalgic, reflexiv, asa cum ne-a obisnuit poeta in toate volumele sale [...] Autenticitatea rostirii, trairile grave transpuse intr-un limbaj metaforic dens, concentrat, frazarea inventiva sunt numai cateva trasaturi care o impun pe Maria Pal in panorama poeziei contemporane. - Nicoleta Milea (2018)
Celor cincizeci de poeme li se alatura tot atatea compozitii plastice, care ni se par din specia graficii de sevalet. Ele traduc intr-un alfabet plastic-vizual temele ce strabat paginile cu text ale cartii: vanitatea existentei, curgerea timpului, marile mistere, suferinta umana si moartea ca atribute si conditie ale vietii. Desenele topesc in ele o diversitate de experiente spirituale, dar si culturale, afective, dar si mitologice, care ajuta in egala masura la clarificarea constiintei de sine. Aproape din fiecare pagina grafica sare la cititor o forma fantastica, filtrata printr-un vitraliu asezat intre bine si rau. - Viorel Muresan (2009)
Scindat anume (”si fiecare dintre noi/ isi citeste jumatatea sa de poem/ sub privirea plictisita a corbului”), eul poetic isi preumbla pe scena lumii fata tacut-uimita, in vreme ce ipostaza secunda, cea vorbitoare, ii descrie evolutia, tu-ul avand, in aceasta formula, semnalmente sfasietoare de, deopotriva, impersonalizare si instrainare neta, dar si de intimitate si apartenenta. Dincolo de feluritele interpretari pe care le suporta aceasta modalitate poetica, e vorba in plus de o anume pudoare a confesiunii, de incapacitatea dezvaluirii brutale a interioarelor vulnerate, dar si de inca pretul pus pe rasfrangerea ”frumoasa”, inalta, transfigurata a existentei in vers. Poemul spera o ingreunare a intelesurilor ce aluneca printre degete, o rotunjire a lor (...). - Irina Petras (2009)
Acela nu stie
cine intinde laturi pentru pasarea libertatii
cine refuza de-a intalni absolutul
cine interzice drepturi taind toate puntile
cine interzice trairea frumosului oricand si oriunde
acela nu-si poate explica de ce o soapta
este mai puternica decat orice trasnet
Detaliile produsului
