Celalalt Valery a fost, poate, si sceptic, si agnostic. Insa, mai degraba, un spirit detasat. Simtindu-se totodata legat de univers si produs disociat de el. Estimand ca toate cuvintele acopera doar cuvinte si refuzand sa le accepte altfel decat ca pe niste semne ale neputintei. Asa vede in moarte denumirea unui act al inimii, nimic mai mult, iar dincolo de moarte nu e niciun cuvant care sa-i aduca o certitudine. Iata de ce nu s-a implicat in nicio dezbatere religioasa. Daca si-a aratat animozitatea fata de Pascal, asta nu a fost pentru ca francezul a uzat de religie, ci pentru ca omul de stiinta a murit atunci aproape in pragul calculului infinitezimal. Stiinta si matematicile il atrageau, se afirmau constant in cautarea preciziei ireductibile la limbajul cotidian. Si, mai mult, cauta in ele ceva, fiindca a cauta pentru a cauta ii parea o inteprindere tenebroasa.

 

Celalalt Valery sau omul interogatiei. Chiar cand pare a afirma ceva, ramane in indoiala prin grija de a nu contraria deloc un adevar mereu posibil, fie si contrar. Celalalt Valery sau mersul de-a lungul materiei umane cel mai putin carnale, asadar cel mai putin imorale a omului. Celalalt Valery sau despre uman si marginile sale, dar care se intalneste chiar in refuzurile sale cu o oarecare traditie a gandirii integre si pure, odata ce ea pleaca de la o integritate caracteriala si de la o puritate intentionala. Celalalt Valery. Paul Valery.