Viata pe cont propriu se poate sfarsi in urmatoarele cinci minute. Pe masura ce creste viteza cotidiana si relatiile se prafuiesc prin aeroporturi sau carnete de adrese, suntem inca pe drumul cel bun dar nu am ajuns inca la capat: devenind tot mai singuri, ne apropiem de fapt de ceilalti pe nesimtite, pregatind o Intalnire completa. Intr-adevar, pe masura ce devii singur ajungi sa ii observi pe cei la fel de singuri ca tine, descoperind in final singuratatea ca trofeu. Singuratatea ca invitatie. Singuratatea-curriculum vitae.

Simpla cafea neobservata in aeroportul singuratatii, intimitatea postmoderna e atunci relatia neasteptata care se naste de la sine intre cei care au renuntat sa mai caute strategii exceptionale pentru intalniri ratate sau incomplete. E cafeaua ascunsa in mijlocul lumii a celor care nu isi mai regizeaza intalnirile, si stiu bine ca Intalnirea insasi, de fiecare data, e regizorul de care trebuie sa asculti. Chiar daca acest regizor pare sa nu stie prea multe in primele cinci minute, de fapt povestea lui abia incepe. si nu se stie niciodata cum se va sfarsi.
- Autorul