Lavinia, eroina din Cinci minute pe zi, a fost studenta la litere. S-a lasat, pare-se, de facultate. S-a apucat sa studieze horticultura, prilej cu care a invatat, printre altele, si nu temeinic, sa conduca tractorul. Merge la sala, la interviuri pentru joburi despre care nu stie de fapt mare lucru, la reuniuni ale fanilor LOST sau in tabere de fotografie si literatura. Se indragosteste de poeti si de alpinisti utilitari, povesti care se termina nu prea bine. Isi viziteaza bunica la Braila si mama in Spania. Se entuziasmeaza rapid si candid, dar isi controleaza autoironic efuziunile. Nu prea cunoaste sarcasmul. Circumstantele vietii de zi cu zi, precum si propriul corp, o stingheresc aproape intotdeauna. Undeva intre Bridget Jones si un personaj de-al lui Salinger, Lavinia incearca tot timpul cu degetul o viata trendy care ii scapa mereu parca in ultima clipa, si e, in fond, o inadaptata bonoma a carei sinceritate cucereste.

Textele Laviniei Braniste, niste scurt-metraje light – in cel mai bun sens al cuvantului –, ruleaza fin pe coloana sonora a unui middle class blues, in care nota vesela si cea trista sunt adesea dificil de identificat. (Rares Moldovan)