Umberto Eco analizeaza cu o privire lucida si plina de stralucire cinci teme de actualitate de o importanta maxima: de ce a ajuns razboiul un lucru inevitabil in zilele noastre, care sunt caracteristicile fascismului italian vazut ca un colaj de idei politice si filozofice diferite – „un viespar de contradictii“, ce schimbari au intervenit in mass-media o data cu aparitia televiziunii, premizele si posibilitatea de a functiona azi o etica de tip laic – „religiozitatea laica“ sau toleranta si intoleranta fata de emigratie care va transforma Europa urmatorilor ani intr-un continent multirasial. Autorul declara ca unele probleme etice au devenit mai limpezi pentru el dupa ce a reflectat asupra unor chestiuni de natura semantica: „universalii semnatici“ conduc la identificarea unei notiuni care se dovedeste comuna tuturor culturilor, adica cea care se refera la pozitionarea corpului nostru in spatiu. De unde si conceptele de pozitionare pe coordonatele spatiale. Dar si senzatiile sunt universale, ca si conceptul de „constrangere“. Aceste „drepturi ale corpului“ reprezinta pentru Eco un punct de plecare pentru etica. Dimensiunile sale incep insa sa se defineasca abia atunci cand „intra in scena celalalt“ si se actualizeaza in raport cu celalalt.